În Iran, puterea nu stă doar în mâinile aleșilor democratically, ci este, în mare măsură, controlată de o structură militaro-politică fundamentală: Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). De peste patru decenii, această entitate a devenit un pilon esențial al sistemului de guvernare iranian, influențând decisiv deciziile politice, economice și de securitate ale regimului. Într-un context de tensiuni interne și externe, rolul IRGC continuă să fie unul de maximă importanță, atât pentru stabilitatea, cât și pentru imprevizibilitatea situației din Orientul Mijlociu.
Originea și evoluția IRGC
Înființat în 1979, imediat după Revoluția Islamică care a răsturnat regimul șahist și a instaurat o republică islamică, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a fost inițial destinat să apere revoluția de orice amenințare interioară și exterioară. În timp, însă, această structură s-a transformat radical, devenind nu doar o forță de apărare, ci și un instrument de extindere a influenței Iranului în regiune și dincolo de granițe.
IRGC este, de fapt, un stat în stat, cu propria sa structură de putere bazată pe inteligență, economie și o armată proprie, toate controlate de un comandant supranumit “ghidul suprem”. De-a lungul anilor, această organizație a început să controleze intens activități economice, de la construcții și industrie până la sectorul bancar, fiind un factor esențial în economia națională, dar și un mecanism de presiune politică.
Rolul politic și militar: de la pumnul forte la arbitru influent
Deși în 1989 Iran avea un guvern ales democratic, IRGC și-a consolidat rapid influența în spatele scenei politice. Până în zilele noastre, actualul ghid suprem, Ali Khamenei, se bazează pe această structură în gestionarea crizelor interne și externe, iar comandamentul IRGC are un cuvânt de spus în numărul oficial de cetățeni, dar și în deciziile de securitate națională.
Un exemplu elocvent al influenței IRGC a fost implicarea acesteia în conflictele regionale precum războiul din Siria sau sprijinul pentru mișcări și grupări geu diferite, precum Hezbollah în Liban. Aceste mișcări sunt văzute ca extensii ale Iranului, asistate de IRGC, și contribuie la menținerea influenței Teheranului în regiunea bogată în petrol și resurse strategice.
O altă componentă esențială a puterii IRGC este armata sa economică, prin intermediul unor companii care acționează în diverse domenii, de la construcții până la energie. Întreținerea acestei rețele face ca IRGC să fie mai mult decât o structură militară, ci un veritabil actor economic cu impact asupra întregului sistem de guvernare și asupra stabilității economice a Iranului.
Viitorul IRGC în ochii liderilor și al internaționalilor
Pe măsură ce tensiunile din regiune capătă amploare, iar sancțiunile internaționale continuă să-și facă simțită prezența, rolul IRGC devine din ce în ce mai complex și în același timp mai periculos. În ultimele luni, au fost raportate operațiuni interesante de consolidare a influenței, dar și unele încercări de a reduce din parametrii de autonomie pe care această structură îi deține față de autoritățile civile din Iran.
Este dificil de anticipat cum va evolua această relație, mai ales în contextul în care direcția politică a Iranului păstrează un echilibru fragil între conservatorii instituției religioase și noile tendințe interne. Cu toate acestea, nevoia de shațbăt zilele acestea a fost și va fi din ce în ce mai mare de către IRGC pentru a-și păstra și extinde influența, mai ales în condițiile unei posibile liberalizări a sistemului sau, din contră, a unei crescândi a tensiunilor regionale.
În ultimă instanță, controlul și influența IRGC continuă să fie un factor cheie, atât pentru stabilitatea internă a Iranului, cât și pentru echilibrul geopolitic din Orientul Mijlociu, rămânând totodată o componentă esențială a puzzle-ului complex al regimului islamic contruit după Revoluția din 1979.
