Conform Descopera: Reevaluarea cognitivă, un mecanism mai puțin eficient decât se credea
Oamenii de știință au descoperit că mecanismul prin care ne schimbăm perspectiva asupra situațiilor dificile, cunoscut sub numele de reevaluare cognitivă, ar putea să nu funcționeze exact așa cum se credea. Noi cercetări, publicate în prestigioasa revistă Nature, contestă teoriile actuale cu privire la modul în care creierul nostru gestionează emoțiile negative.
Studiul, o meta-analiză complexă ce a inclus 40 de seturi de date și peste 2.100 de participanți, a analizat activitatea cerebrală în regiunile asociate cu controlul emoțional. Rezultatele au indicat o lipsă de corelație puternică între activitatea acestor zone și capacitatea reală de reevaluare cognitivă, contrar așteptărilor inițiale.
Activitatea cerebrală, un indicator nesigur al reglării emoționale
Cercetătorii au pornit de la premisa că anumite zone ale creierului, în special cele din cortexul prefrontal, se activează atunci când încercăm să reinterpretăm evenimente neplăcute. Aceste regiuni, implicate și în menținerea informațiilor în memorie, erau considerate esențiale pentru succesul reevaluării emoționale. Totuși, studiul contrazice această ipoteză.
„Unele dintre regiunile creierului implicate în reglarea emoțiilor nu sunt neapărat aceleași regiuni a căror activitate ne spune cât de bine poate cineva să facă asta,” a declarat psihologul Maurizio Sicorello, de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania, unul dintre autorii studiului. Această constatare sugerează o complexitate mult mai mare a mecanismelor de control emoțional.
Ce arată studiul pe scanări cerebrale
În cadrul experimentelor, participanții au fost expuși unor imagini supărătoare, având instrucțiunea fie de a le observa pasiv, fie de a încerca să le reinterpreteze pentru a-și diminua starea de disconfort. Activitatea cerebrală a fost monitorizată prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnică ce măsoară modificările fluxului sanguin asociate cu activitatea neuronală.
Analiza a comparat modificările de activitate în diferite regiuni cerebrale în timpul procesului de reevaluare. Cercetătorii au corelat aceste date și cu informații obținute din chestionare despre frecvența utilizării reevaluării cognitive în viața de zi cu zi. Deși s-a observat o tendință ca persoanele care foloseau mai des această tehnică să aibă o activitate redusă a amigdalei, conexiunea a fost considerată foarte slabă, necesitând un număr impresionant de participanți pentru a fi detectată cu o probabilitate de 80%.
Implicații pentru cercetarea în neuroștiințe
Descoperirile subliniază că simpla activare a unor regiuni cerebrale asociate teoretic cu reevaluarea nu garantează și o reglare emoțională eficientă. Cercetarea sugerează că activitatea dintr-o singură zonă cerebrală nu este suficientă pentru a evalua capacitatea unei persoane de a gestiona emoțiile. Mai degrabă, este necesară o analiză a interacțiunii dintre diferite regiuni cerebrale, corelată cu experiențele subiective ale individului. Aceste noi perspective ar putea influența modul în care cercetătorii abordează studiul dificultăților emoționale prin intermediul neuroimagisticii.
Sursa: Descopera