Uniunea Europeană ia în considerare crearea unei forțe militare proprii, capabile să asigure securitatea continentului fără ajutorul constant al Statelor Unite. Discuțiile despre această inițiativă au fost relansate în cadrul unor reuniuni europene, iar un oficial de rang înalt, comisarul pentru apărare, Andrius Kubilius, a lansat ideea de a constitui o forță europeană permanentă formată din aproximativ 100.000 de soldați. Aceasta ar putea, pe termen lung, să înlocuiască trupele americane staționate în mai multe state membre, într-un efort de consolidation a suveranității și autonomiei de apărare a Uniunii.
Răspuns european la NATO și NATO-Rusia
Întreaga discuție despre crearea unei armate europene vine pe fondul tensiunilor crescânde în regiune și al nevoii de a-și întări apărarea în fața amenințărilor din est, în special în contextul conflictului ruso-ucrainean. În ultimii ani, NATO a fost principalul pilon de securitate al Europei, însă multe state membre exprimă îngrijorări legate de dependența excesivă de contribuțiile americane, precum și de limitele actualei structuri de apărare. Idee de a avea o forță europeană dependentă, flexibilă și rapid mobilizabilă, capabilă să răspundă imediat situațiilor de criză, pare să devină din ce în ce mai atractivă, mai ales în condițiile în care Alianța Nord-Atlantică devine tot mai mult un subiect de dezbateri naționale în statele membre.
Planuri concrete și viitorul apărării europene
Deși ideea unei armate comune europene nu este nouă, propunerea de a crea un corp de aproximativ 100.000 de soldați reprezintă un pas semnificativ spre realizarea unui proiect ambițios, menit să întărească solidaritatea și coerența defensivă între țările Uniunii. Potrivit oficialului european, această forță ar trebui să fie „din ce în ce mai capabilă să intervină în crize, fie că este vorba de situații regionale, fie de amenințări globale”.
Dezvoltarea și consolidarea acestei forțe ar putea, pe termen lung, să reducă dependența Europei de aliații externi, dar și să ofere un răspuns mai coordonat și mai eficient la provocările de securitate din zona de est a continentului. În același timp, inițiativa ridică și întrebări despre modul de finanțare, coordonare și integrare a forțelor militare din statele membre, care de ani de zile au abordări diferite în materie de cheltuieli militare și strategii de apărare.
Provocări și perspective
În timp ce unele capitale europene privesc cu scepticism o asemenea inițiativă, temându-se de eventuale tensiuni cu NATO sau de încălcarea suveranității naționale, altele susțin necesitatea unei autonomii mai mari în domeniul apărării. O armata europeană consolidată ar putea fi un instrument de descurajare pentru potențiali agresori și ar putea asigura o prezență militară mai coerentă și mai adaptată la realitățile locale.
Pentru moment, planurile există, iar discuțiile continuă în contexte diplomatice și militare. Ucraina, de exemplu, și multe state din Europa de Est privesc această inițiativă cu interes, considerând-o o posibilitate de întărire a rezilienței în fața riscurilor din zonă. Totuși, implementarea unei astfel de structuri depinde de Deciziile politice ale celor 27 de state membre și de modul în care va fi gestionată integrarea forțelor, precum și de finanțarea pe termen lung.
Perspectiva pe termen mediu și lung indică o tendință de creștere a autonomiei militare europene și de adaptare a sistemului de securitate la noile realități geopolitice. În condițiile în care Rusia continuă să-și manifeste intențiile de extindere și destabilizare, inițiativa de a avea o flotă europeană civil-militară devine mai actuală ca oricând, urmând să fie urmărită cu atenție de către experți și oficiali din întreaga lume.
