Conform G4Media: Referendum în Islanda: Drumul spre UE, pe buletinul de vot
Islandezii sunt chemați sâmbătă, 29 august, la urne într-un referendum care ar putea relansa discuțiile pentru aderarea țării la Uniunea Europeană, după mai bine de un deceniu de pauză. Votul nu este, însă, unul decisiv pentru intrarea efectivă în blocul comunitar, ci pentru a decide dacă Reykjavik reia negocierile de aderare cu Bruxelles-ul. Rezultatul se anunță extrem de strâns, conform informațiilor Mediafax.
Pescuitul, moneda națională și suveranitatea, în centrul dezbaterii
Întrebarea de pe buletinul de vot este clară: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?” Alegătorii au opțiunea de a răspunde „Da” sau „Nu”. Dacă tabăra pro-UE va câștiga, guvernul va primi mandatul politic de a relua negocierile, inițiate acum mai bine de 15 ani. În cazul unui acord final, islandezii ar urma să fie din nou consultați pentru a accepta sau respinge condițiile specifice de aderare.
Povestea începe în 2009, în urma crizei financiare devastatoare care a afectat sistemul bancar și a dus la prăbușirea coroanei islandeze. La momentul suspendării negocierilor, 27 de capitole fuseseră deschise, dintre care 11 finalizate provizoriu. Problemele considerate cele mai dificile – cele legate de pescuit și agricultură – rămăseseră însă nerezolvate. Procesul a fost înghețat după schimbarea guvernului în 2013.
Situația Islandei este una aparte. Țara este deja membră a Spațiului Economic European (SEE), alături de Norvegia și Liechtenstein, participând la piața unică europeană și aplicând legislația UE privind libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. De asemenea, este membră a spațiului Schengen. Diferența esențială constă în faptul că Islanda este obligată să implementeze o mare parte dintre regulile pieței unice, fără a avea însă drept de vot în procesul de adoptare a acestora la Bruxelles. Susținătorii reprimirii negocierilor subliniază că Islanda este deja un „rule-taker”, dar nu un „rule-maker”.
Legătura economică este robustă, Uniunea Europeană fiind cel mai mare partener comercial al Islandei. În 2025, UE a reprezentat 53,6% din comerțul total cu bunuri al țării, iar aproximativ două treimi din exporturile islandeze de bunuri au avut ca destinație statele membre UE.
Pescuitul, mărul discordiei și problema suveranității
Paradoxal, principalul obstacol în calea aderării nu este o dispută constituțională majoră, ci resursele piscicole din Atlanticul de Nord. Pescuitul reprezintă o industrie vitală, un simbol național și un pilon al independenței economice islandeze. În 2025, produsele marine au însemnat 38,9% din valoarea exporturilor islandeze de bunuri. În prezent, Islanda își controlează propriile resurse piscicole, prin acordul SEE nefiind obligată să aplice Politica Comună în Domeniul Pescuitului. Aderarea la UE ar implica, inevitabil, negocieri pe acest segment.
Subiectul are o încărcătură istorică profundă, amintind de așa-numitele „Războaie ale Codului” din secolul trecut, când Islanda s-a confruntat cu Marea Britanie pentru extinderea controlului asupra zonelor de pescuit. Această istorie explică de ce problema este percepută nu doar ca una economică, ci și ca una de suveranitate. Oficialii europeni au semnalat disponibilitatea pentru flexibilitate, însă condițiile concrete ar urma să fie negociate. Capitolul pescuitului nu fusese nici măcar deschis în ciclul anterior de negocieri.
Context geopolitic nou și alianțe strategice
Contextul geopolitic s-a schimbat radical în cei 13 ani de la suspendarea negocierilor. Războiul din Ucraina, competiția în Arctica, securitatea infrastructurii submarine și incertitudinile privind relația transatlantică au modificat percepția asupra vulnerabilității unei insule cu mai puțin de 400.000 de locuitori. Islanda deține o poziție strategică excepțională între Groenlanda, Marea Britanie și Norvegia, în apropierea căii maritime GIUK, esențială între Oceanul Arctic și Atlanticul de Nord.
Deși membră fondatoare NATO din 1949, Islanda este singurul membru al alianței fără forțe armate proprii, securitatea sa bazându-se pe NATO și pe un acord bilateral cu Statele Unite din 1951. Tensiunile din Arctica și declarațiile fostului președinte american DONALD Trump despre Groenlanda au accentuat importanța securității și a ancorării europene a Islandei.
O coaliție politică neobișnuită și votul imprevizibil
Referendumul este și rezultatul unei situații politice interne inedite. Guvernul actual, format după alegerile din 2024, reunește Partidul Social-Democrat, Partidul Reformei (pro-UE) și Partidul Poporului (anti-UE). Cele trei formațiuni au convenit în acordul de coaliție să permită populației să decidă dacă negocierile de aderare trebuie redeschise. Susținătorii reprimirii negocierilor argumentează că referendumul nu implică o acceptare automată a UE, ci deschiderea posibilității de a afla ce condiții pot fi obținute, decizia finală urmând să fie luată ulterior. Adversarii, pe de altă parte, consideră că redeschiderea negocierilor ar crea un impuls politic greu de oprit, punând sub presiune controlul național asupra resurselor piscicole și altor domenii sensibile.
Cu doar câteva zile înainte de vot, rezultatul este extrem de dificil de anticipat. Un sondaj recent indică o egalitate perfectă, 46% pentru reluarea negocierilor și 46% împotrivă, cu 8% indeciși. Prezența la urne și mobilizarea votanților indeciși ar putea fi decisive. Chiar și în cazul unei victorii a taberei „Da”, drumul către UE ar fi unul lung, necesitând finalizarea negocierilor, acordul unanim al statelor membre, aprobarea Parlamentului European și ratificarea tratatului de aderare.
Sursa: G4Media
