Tehnologie

Inteligența artificială poate deduce personalitatea și predicții salariale doar dintr-o fotografie facială Un studiu recent din mediul academic atrage atenția asupra potențialului pe cât de impresionant, pe atât de controversat, al inteligenței artificiale în evaluarea trăsăturilor de personalitate și predicția salariilor doar dintr-o fotografie

Inteligența artificială poate deduce personalitatea și predicții salariale doar dintr-o fotografie facială Un studiu recent din mediul academic atrage atenția asupra potențialului pe cât de impresionant, pe atât de controversat, al inteligenței artificiale în evaluarea trăsăturilor de personalitate și predicția salariilor doar dintr-o fotografie

Inteligența artificială poate deduce personalitatea și predicții salariale doar dintr-o fotografie facială

Un studiu recent din mediul academic atrage atenția asupra potențialului pe cât de impresionant, pe atât de controversat, al inteligenței artificiale în evaluarea trăsăturilor de personalitate și predicția salariilor doar dintr-o fotografie. Cercetătorii din Statele Unite și Israel au demonstrat că, folosind algoritmi de învățare automată, se poate extrage o serie de caracteristici psihologice și economice ale unei persoane, bazându-se exclusiv pe imaginea sa facială de pe o rețea profesională precum LinkedIn.

Problematica evaluării personalității prin AI: etică și acuratețe

Autorii studiului admit că ideea de a evalua trăsăturile de personalitate printr-o simplă fotografie ridică semne de întrebare din punct de vedere etic, fiind asociată cu riscuri de discriminare și prejudecăți. Ei subliniază, totuși, că această metodă nu se bazează pe percepția subiectivă a evaluatorilor umani, ci pe corelații statistice între anumite trăsături faciale și profilurile psihologice auto-raportate. Cu alte cuvinte, algoritmul pretinde a identifica și interpreta anumite expresii și trăsături faciale în corelație cu personalitatea, nu doar să judeca superficial aspectul.

„Algoritmul folosește trăsături faciale pentru a prezice personalitatea auto-raportată, nu percepțiile altora asupra personalității bazate pe aspectul vizual”, explică cercetătorii. În acest mod, ei evită să compare aceste analize cu judecăți de valoare făcute de oameni, deși controversa rămâne și aici. În același timp, studiul a utilizat peste 96.000 de imagini de pe LinkedIn ale licențiaților în administrarea afacerilor (MBA), centrat pe cele cunoscute ca trăsături „Big Five”: deschiderea, conștiinciozitatea, extraversiunea, agreabilitatea și nevrotismul.

Predicții despre salarii și carieră bazate pe trăsături faciale

Rezultatele studiului sunt, pe de o parte, impresionante, dar pe de alta, ridică întrebări dincolo de sfera științei clasice. Cercetătorii susțin că, aplicând algoritmi sofisticati, pot determina nu doar trăsăturile de personalitate, ci și pot face predicții precise cu privire la nivelul salariilor, pozițiile ocupate anterior și chiar traieția salarială a fiecărei persoane. Concluziile lor arată că aceste modele pot face diferența între candidații pentru posturi de management, anticipând performanța pe baza trăsăturilor de personalitate deduse doar din fotografie.

„Trăsăturile de personalitate deduse din caracteristicile faciale oferă o putere predictivă incrementală substanțială pentru rezultatele de pe piața muncii”, explică unul dintre cercetători. Practic, dacă un departament de resurse umane ar adopta astfel de tehnologii, ar putea anticipa probabilitatea de succes și compatibilitatea candidatului cu poziția pentru care aplică, chiar dacă această practică ridică probleme de etică și discriminate.

Utilizarea actuală și perspectiva viitoare a AI în domeniul resurselor umane

Experții subliniază că această tehnologie nu mai este doar o prelevare teoretică: firme, în inclusiv instituții financiare precum băncile, utilizează deja chestionare de personalitate și analize AI în deciziile de angajare și promovare. Marina Niessner, profesor asociat la Indiana University, afirmă: „Mediul de reglementare, după cum probabil știți, este foarte incert. Așa că nu credem că aceasta este neapărat o modalitate validă de a face lucrurile.” Totuși, ea recunoaște că necesitatea unei evaluări academice pentru aceste tehnici este urgentă, mai ales în contextul în care legislația încă nu este adaptată tehnologiilor emergente.

Deși aceste rezultate deschid perspective nebănuite pentru un nou nivel al analizelor în recrutare și management, ele atrag atenția asupra riscurilor de prejudecăți și discriminare automatizată. În același timp, avansul tehnologic pune în discuție dacă aceste metode vor fi reglementate sau dacă vor evolua într-un curent de pseudoștiință deghizat în cercetare științifică. La orizont, rămâne întrebarea dacă astfel de abordări vor putea fi reglementate sau dacă vor fi eliminate în favoarea unei evaluări mai umane și etice a personalității și performanței pe piața muncii. În condițiile în care deja se explorează și alte tehnologii de evaluare bazate pe AI, viitorul resurselor umane pare tot mai intrinsec legat de aceste noi frontiere ale științei, adevărat sau nu.