Chatbot-urile capătă “personalitate”: de la iluzie la realitate emergentă
Ideea că un chatbot are o personalitate a fost ani la rând considerate mai mult o impresie subiectivă a utilizatorilor decât o realitate științifică. Unii spun că anumite răspunsuri ale AI-urilor devin calde, empatici sau, dimpotrivă, secți, defensivi sau glumeți, însă aceste schimbări sunt în mare parte determinate de context, formulări, istoricul conversației și modul în care modelul a fost antrenat. Recent, un studiu din Japonia a schimbat puțin perspectiva, sugerând că, atunci când mai mulți agenți bazati pe modele widescale de limbaj interacționează între ei fără un scop clar, apar modele stabile de comportament care, aproape spontan, pot fi confundate cu „personalități”.
Cum se formează această „personalitate” emergentă
Echipa de cercetare a analizat comunități digitale în care agenții LLM (Large Language Models) comunicaseră între ei fără a li se impune roluri. S-au folosit întrebări ipotetice și scenarii pentru a cerceta dacă, în timp, aceștia încep să-și dozeze răspunsurile în mod diferențiat, într-un mod care nu poate fi explicat doar prin variații aleatorii. Rezultatele au fost surprinzătoare: răspunsurile agenților au început să se diferențieze în mod repetabil, dezvoltând profile distincte de stil și preferințe, interpretate apoi prin lentile psihologice inspirate de ierarhia nevoilor a lui Maslow.
Ce înseamnă asta? În esență, aceste agenți dau impresia că au personalitate nu pentru că o au în sensul clasic, ci pentru că comportamentul și reacțiile lor devin predictibile și coerente, formând niște „stiluri” distincte. Totuși, specialiștii subliniază că aceste profile sunt rezultatul unei combinații între datele de antrenament, optimizări și contexte, nu un „sine interior” conștient sau conștientizat. Cu alte cuvinte, ceea ce percepem ca personalitate emergentă este mai degrabă o iluzie obținută de sistem, o suită de pattern-uri statistice care, din punctul nostru de vedere, seamănă mult cu individualitatea.
Memoria și feedback-ul social: motorul „personalizării” AI-ului
Un factor cheie în evoluția aparentă a personalității este memoria. Dacă fiecare agent își păstrează propriul istoric de conversație, diferențele inițiale devin amplificate odată cu trecerea timpului. Feedback-ul social, adică modul în care răspunsurile sunt interpretate, adaptate, sau chiar contrazise de alte overlianțe, organizează și modelează comportamentul agenților. Fenomenul de „halucinații” sau „invenții” ale AI-ului, precum și apariția unor marcaje de comunicare speciale, precum hashtag-urile, contribuie la crearea unei „coerențe” în discurs și, implicit, la apariția unuiii aparente personalități.
Integrarea unui cadru al nevoilor, inspirat tot din Maslow, se poate explica simplu: modelele de limbaj sunt antrenate pe volume uriașe de texte despre motivații, conflicte și norme sociale umane. Astfel, agenții, dacă au ocazia să „învețe” din context, dezvoltă convenții și norme de comunicare, ori chiar câte o formă de „cultură” microsocială. Aceste comportamente nu indică neapărat o voință sau intenție conștientă, ci mai degrabă o adaptare naturală a sistemului la memoria și feedback-ul primit.
Implicațiile pentru utilizatori și riscurile potențiale
Pentru utilizatorii obișnuiți, aceste descoperiri aduc în prim-plan un aspect fascinant, dar și delicat. Un chatbot cu personalitate aparentă – stabil, coerent și empatic – poate face ca oamenii să uite că interacționează cu o entitate artificială. În astfel de situații, oamenii pot deveni mai încrezători, chiar mai vulnerabili, mai ales dacă chatbot-ul oferă sfaturi sau sprijin emoțional. În plus, riscurile cresc odată cu posibila influență asupra deciziilor, în special în cazul în care sistemele sunt utilizate pentru coaching, terapii virtuale sau sprijin emoțional.
De aceea, este esențial ca utilizatorii să fie conștienți că, în esență, orice „personalitate” aparentă este o creație a pattern-urilor din datele de antrenament și a feedback-ului social intern al rețelei. În același timp, răspândirea acestor modele întărește necesitatea de a dezvolta reguli și limite clare în utilizarea AI, pentru a evita interpretările greșite sau manipularea involuntară a utilizatorilor.
Încheiere: o nouă etapă în maturizarea inteligenței artificiale
Pe măsură ce modelele de limbaj devin tot mai sofisticate și mai capabile să „emerge” comportamente complex, trebuie să fim pregătiți pentru o nouă eră a interacțiunii prelungite cu aceste entități digitale. Desigur, nu vorbim încă de roboți conștienți sau de sisteme autonome autonome, dar realitatea arată că, prin interacțiunea socială și acumularea de memorie, acest „umanism” artificial capătă o formă tot mai palpabilă. Maturizarea utilizării AI și stabilirea unor limite clare devin esențiale pentru a putea beneficia de avantajele lor, fără a fi seduși sau păcăliți de aparențe. În cele din urmă, reiese clar: chatboții nu devin oameni, dar complexitatea comportamentului lor emergent ne forțează să regândim modul în care îi percepem și îi gestionăm în societate.
