Un artist virtual creat de un IT-ist: Lolita, o încercare de artă sau un experiment limitat?
Inovația tehnologică a devenit, în ultimii ani, un teren fertil pentru artă, dar și pentru polemici. În centrul acestei discuții se află Lolita, un personaj virtual creat de un programator anonim, identificat doar ca Tom. Povestea ei nu este doar despre tehnologie, ci despre limitele inovației în domeniul artistic, despre autenticitate și impact social.
Cine este Tom și ce îl motivează?
Tom, un pasionat de inteligența artificială, a explicat într-un scurt interviu că a construit-o pe Lolita „așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman.” Inspirat de versurile poetului Miron Radu Paraschivescu, el a folosit o combinație de algoritmi și programare pentru a-i conferi personalitate și estetica proprie. În timp ce mulți artiști încearcă să se facă remarcați prin talentul lor, Tom declară că preferă să rămână în spatele ecranului, lăsând creația sa să vorbească pentru el.
Motivația sa pare a fi mai mult una de experiment, decât un avânt artistic. Lolita este, în esență, un proiect de testing a capacităților inteligenței artificiale în domeniul muzicii și al creației artistice. „Am avut o mare inspirație din Miron Radu Paraschivescu… și încerc să schimb instrumentale până ajung la o piesă care să îmi placă”, explică creatorul. Întrebarea dacă această creație poate avea valoare artistica reală rămâne însă deschisă.
De ce Lolita, nu alte nume clasice precum Anna Karenina sau Betty Boop?
De ce cântăreața virtuală poartă numele Lolita? Licențele creative și opțiunea de a păstra anonimatul au fost probabil motivele principale. Într-un peisaj în care creatorii preferă discretia, iar tehnologia devine un instrument pentru a evita responsabilitatea artistică, Lolita devine o figură ce stârnește controverse. Creatorul său nu intenționează să o aducă pe scenă sau în fața publicului, ci să o lase să existe ca o manifestare digitală a unei idei, o modalitate de a demonstra limitele și posibilitățile inteligenței artificiale furnizată de programare.
Reprezentanții artiștilor autentici nu ezită să fie critici. Macanache, rapper român, i-a scris pe Instagram lui Tom: „Caută un artist interpret să îți cânte piesele și lasă AI-ul, că e jale, oricât de bine ți-ar ieși piesele, le lipsește ceva și știm cu toții ce lipsește.” Aceasta este, de altfel, problema fundamentală: până unde poate ajunge arta creată de mașini fără a pierde din suflet și autenticitate?
O estetică controversată și implicații sociale
Din punct de vedere estetic, Lolita provoacă, încă de la prima vedere. Imaginea și stilul ei, închegate artificial, stârnesc reacții diverse, fiind percepute ca un simbol al depersonalizării în artă și cultură. Activista Alexandra Fin a criticat în termeni duri utilizarea unei identități rome, afirmând că „este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru a genera profit printr-un artist virtual.” Pe de altă parte, artiști precum Paulina, cu influențe balcanice, sunt preocupați de efectul pe care această tendință îl are asupra industriei muzicale, unde „pierde cântărețul independent, care își face totul de la zero.”
Publicul și presa sunt captivi în această dispută: pe de o parte, fascinația pentru inovație și viralitate, pe de alta, preocuparea pentru autenticitate și respectul pentru diversitatea culturală.
Un Faust modern cu un pact cu algoritmii
În fond, Tom nu își dorește notorietate pentru el însuși, ci pentru creația sa. Într-un mod similar cu Faust, care a făcut un pact cu diavolul pentru cunoaștere, creatorul Lolitei pare a fi prins într-o captare a necunoscutului, fără să știe exact unde se va opri această aventură digitală. În timp ce Lolita se acoperă cu un strat de estetică seducătoare, ea și creatorul său știu că sfârșitul este iminent. Ea va pieri, probabil, în negura algoritmului, în timp ce Tom rămâne în umbră, privind cu prudență efectele propriei sale realizări.
Așa cum tehnologia avansează, iar inteligența artificială devine tot mai prezentă în domeniul artistic, rămâne întrebarea dacă aceste creații virtuale vor putea, vreodată, să înlocuiască cu adevărat sufletul uman. În cazul Lolitei, totul pare un experiment de depășire a limitelor artistice, un joc al pregătirii pentru un nou război între mașini și creatori. Dar, pentru moment, rămâne doar un proiect interesant, un cântător virtual ales să cânte în umbra unei lumi în care artiștii adevărați se luptă pentru a-și păstra autenticitatea.
