Aurul a trecut printr-o corecție accentuată recent, dar evoluția pe termen lung rămâne favorabilă
Prețul aurului de investiție a suferit în ultimele săptămâni o scădere semnificativă, surprinzând mulți investitori, însă această evoluție nu indică neapărat un deznodământ negativ pentru piață. Analizele specialiștilor arată că această corecție este mai degrabă o reacție naturală a pieței, una care face parte din ciclurile obișnuite ale acestui activ. În ciuda fluctuațiilor temporare, perspectivele pentru AUR pe termen lung rămân pozitive.
De ce scade prețul aurului în perioade de criză
Victor Dima, manager de trezorerie în cadrul Tavex România, explică faptul că scăderea recentă nu trebuie interpretată ca un semn de slăbiciune a aurului. În schimb, aceasta reflectă modul în care piețele reacționează în timp scurt. Investitorii se așteaptă ca aurul să crească rapid în perioade de criză, însă adevărul este că piețele evoluează în etape. Inițial, pot apărea scăderi, urmând apoi o revenire și o creștere sustenabilă.
Mecanismul din spatele acestor mișcări este recunoscut ca fiind unul frecvent în istorie. Tensiunile geopolitice, de exemplu, determină creșterea prețului petrolului, ceea ce amplifică presiunile inflaționiste. Astfel, ratele dobânzilor rămân ridicate, iar randamentele obligațiunilor cresc, ceea ce face ca o parte a capitalului să fie orientată către dolarul american și alte active generatoare de profit.
În această fază, aurul își pierde temporar din impuls, însă această scădere nu schimbă esențial rolul său ca activ de conservare a valorii. Istoria a arătat că astfel de fluctuații sunt normale, iar investitorii trebuie să fie pregătiți pentru fazele ciclice ale pieței.
Repetabilitatea patternurilor din anii ’70 până în prezent
Un exemplu relevant din istorie este perioada anilor 1970. În 1973, când țările OPEC au impus un embargo petrolier asupra Statelor Unite, prețul petrolului a crescut de aproape patru ori într-un timp scurt, de la circa 3 la 12 dolari pe baril. La început, s-ar fi sperat într-o creștere imediată a aurului, însă prețul a scăzut în prima fază.
Ulterior, însă, piața a trecut într-o etapă de dinamizare, iar prețul aurului s-a apreciat cu aproximativ 150% în următorii doi ani. Per total, în perioada 1971-1980, creșterea a atins circa 2.300%. Acest pattern de reacție inițială negativă, urmată de o dezvoltare pe termen lung, are o relevanță clară pentru evoluția actuală a aurului.
Analistul Dima adaugă că fiecare ciclu major începe într-un context de incertitudine, de obicei cu vânzări masive din partea investitorilor neîncrezători. Această reacție, deși poate părea contradictorie, face parte din modul în care funcționează piața.
Ce se întâmplă acum și ce urmează
Momentan, piața aurului se află în faza de absorbție, caracterizată prin presiune asupra prețurilor și o agitație emotională a investitorilor. În această etapă, deciziile sunt influențate în mare măsură de frică și incertitudine, iar tendința de scădere poate continua pentru un anumit interval.
Cu toate acestea, evoluția pe termen lung nu pare să fie afectată de aceste variații temporare. Datorită riscurilor structurate în economia globală, incluzând datoria uriașă a Statelor Unite, poziția băncilor centrale ca și cumpărători net de AUR și alte semnale de stabilitate pe termen lung, crește convingerea că prețul aurului poate depăși pragul simbolic de 10.000 de dolari pe uncie în viitorul apropiat.
Declaratia unui reprezentant al Tavex indică o perspectivă optimistă pentru această materie primă, având în vedere amploarea schimbărilor globale: „Prețul aurului ar putea depăși pragul psihologic de 10.000 de dolari pe uncie până la finalul acestui ciclu”. Aceasta semnalează o așteptare de revenire și chiar de accelerare a creșterii pe termen lung, în ciuda fluctuațiilor actuale.
