Curtea Constituțională a României a decis, recent, să declare neconstituționale două acte normative legate de reglementările privind construcțiile aferente infrastructurii de transport, inclusiv metroul din București. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi în urma unei sesizări formulate de Președintele României, Nicușor Dan, care a contestat legalitatea unei ordonanțe de urgență adoptate de Guvern în 2024. Această hotărâre relevă tensiunile dintre cadrul legislativ, autoritățile executive și instituțiile de control, și are implicații semnificative asupra modului în care se gestionează procesul de autorizare și intabulare a construcțiilor de infrastructură critică.
O decizie care subminează autonomia legislativă
Primul element de impact al deciziei CCR este constatatarea că ordonanța de urgență, împreună cu legea de aprobare adoptată de Parlament, ar fi trebuit să fie promulgate ca acte normative de nivelul legii organice, conform articolului 73 al Constituției. Acest aspect a fost motivul principal pentru respingerea actelor normative în ansamblul lor. Curtea a explicat că „Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.36/2024 și ordonanța adoptată de Guvern sunt neconstituționale, în ansamblul lor, deoarece aceste reglementări nu pot fi considerate acte normative de nivelul legii ordinare, ci trebuie să fie adoptate ca legi orgaice, conform articolului menționat.” În practică, această decizie re afirmă necesitatea ca modificările structurale de această natură, legate de legislația proprietății și infrastructurii, să fie reflectate prin acte legale adoptate de Parlament, nu prin ordine de urgență ale Guvernului.
Impactul direct asupra procesului de intabulare a construcțiilor Metrorex
Controversa a pornit de la o prevedere esențială a ordonanței: dreptul de a înscrie în cartea funciară construcțiile realizate de Metrorex, compania publică care gestionează reteaua de metrou a Bucureștiului, doar pe baza unor documente simple, precum autorizația de construire emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și procesul-verbal de recepție. Înlocuirea certificatului de atestare a construcției, eliberat anterior de autoritatea locală, poate fi interpretată ca o reducere a mecanismelor de control tehnic și de siguranță pentru infrastructura critică. Nicușor Dan a afirmat în sesizare că, prin această regulă, procedura de aprobare a construcțiilor pentru Metrorex putea fi mult simplificată, dar în același timp, vulnerabilizată în fața eventualelor abateri sau nereguli.
Președintele României a susținut că această ordonanță ar avea consecințe negative asupra siguranței publice, subliniind riscul redus al controlului tehnic pe fondul eliminării certificatului de atestare a construcției. În același timp, el a subliniat că o lege nu poate introduce o excepție discriminatoare pentru o singură companie publică, fiind periclitata egalitatea de tratament între diversele entități care gestionează proiecte de infrastructură.
Reacția și perspectivele viitoare
Decizia CCR a stârnit numeroase reacții din partea actorilor politici și din mediul de specialitate, care au discutat despre necesitatea unui cadru legislativ clar și uniform pentru gestionarea proiectelor de infrastructură critică în România. Aceasta vine într-un moment în care autoritățile și companiile publice încearcă să accelereze implementarea marii infrastructuri de transport din Capitală, dar în condițiile unui cadru legal stabil și clarificat.
Deși Curtea a respins actele normative în forma lor actuală, hotărârea nu afectează neapărat implementarea proiectelor de infrastructură, ci subliniază necesitatea ca acestea să urmeze procedurile legale stabilite de Parlament. În plus, opinia curentă indică faptul că eventuale noi propuneri legislative vor fi supuse unui proces atent de analiză pentru a evita alte invalidări din partea Curții.
În prezent, rămâne de văzut dacă Guvernul va iniția demersuri pentru a pune în acord legislația cu decizia CCR sau dacă se va dori o reformulare a normelor într-un cadru legislativ de nivel superior, adică lege organică, pentru a evita riscul de a fi declarate neconstituționale în viitor. În orice caz, decizia oferă un semnal clar despre cerințele constituționale pentru reglementările ce privesc infrastructura de interes național și despre importanța respectării principiului separației puterilor în stat.
