Cătălina Andrieș a transformat iubirea pentru trecutul Bucureștiului într-un proiect inedit: primul muzeu interactiv dedicat comunismului din Capitală. Deschis în vara anului 2023, spațiul oferă vizitatorilor ocazia să pătrundă în atmosfera vremurilor de tristă amintire ale României, nu doar prin vizualizarea exponatelor, ci și prin posibilitatea de a le atinge, de a se implica direct în experiență. În plus, muzeul integrează un concept revoluționar, combinând elemente educaționale cu o experiență senzorială autentica, precum o cafenea decorată în stilul epocii comuniste, unde vizitatorii pot savura o cafea în timp ce ascultă muzică trasă pe vinil, pe fundal.
O inițiativă menită să aducă istoria în centrul vieții Cotrocenilor
Ideea de a crea un muzeu dedicat comunismului a apărut în 2018, după ce Andrieș și echipa sa au observat o mare necunoaștere a istoriei recente a Bucureștiului în rândul localnicilor și turiștilor. „Era o întrebare care răsărea tot timpul: „Unde putem să vedem și noi ceva despre comunism, în afară de Palatul Parlamentului, unde nu ni se spune decât despre clădire?””, explică ea. Anul 2019 a fost momentul deciziv, însă pandemia din 2020 a împiedicat realizarea proiectului, care a fost pus pe pauză pentru o perioadă.
Abia în 2022, Andrieș și echipa sa au reluat ideea, mobilizând resursele într-un spațiu restrictiv, limitat din punctul de vedere al dimensiunii dar bogat în povești și obiecte. În șase luni, muzeul a fost amenajat, iar pe 26 iulie 2023 a avut loc inaugurarea, marcând începutul unei noi perspective asupra istoriei recentă a României.
Interactivitate și educație: o abordare diferită în prezentarea comunismului
Diferit de muzeele clasice, acest spațiu promite o experiență mult mai imersivă, bazată pe percepția vizuală, auditivă și kinestezică. Andrieș subliniază: „Nu mai putem vorbi de a atrage atenția doar printr-o prezentare statică, mai ales la generația tânără.” Pentru a crea o conexiune profundă, exponatele pot fi atinse, iar anumite obiecte, precum haine sau publicații, sunt înlocuibile dacă sunt deteriorate.
Aceasta nu doar că facilitează interacțiunea, ci și îl face pe vizitator să recapete încrederea în muzeu și în informațiile transmise. Muzica anilor ’80, cărțile și fotografiile personale ale și, chiar, permisul de conducere al mamei sale completează tabloul unei experiențe autentice. Aflat încă în faza de dezvoltare, muzeul intenționează să evolueze spre o copie a orașului în miniatură, cu zone industriale, ateliere și chiar piese demonstrative de croitorie și tâmplărie specifice epocii.
O recepție pozitivă, dar și provocări în administrare
Deși este abia la început, muzeul atrage deja un flux constant de vizitatori, depășind 1.500 de intrări lunar, o cifră în creștere semnificativă comparativ cu anul anterior. Organizația face eforturi pentru a implica profesorii și elevii, iar feedback-ul transversal arată că mulți consideră expunerea nu doar utilă, ci și o experiență emoțională, capabilă să trezească amintiri sau reflecții asupra vieții în comunism. „Profesorii sunt foarte încântați. Ei își amestecă acest scop educativ cu un pic de nostalgie, dar atenție, nu avem numai profesori de istorie”, adaugă Andrieș.
Deși fondurile sunt limitate, donațiile devin o posibilitate în creștere, iar oamenii, prin social media, încep să descopere și să contribuie la colecția muzeului. Cu toate acestea, pentru a realiza visul unui spațiu mai amplu și mai complex, Andrieș și echipa sa își propun să obțină finanțări serioase, pentru a recrea zonele industriale și atelierele de altă dată, dar și pentru a dezvolta zone de relaxare și suveniruri.
Astfel, proiectul reprezintă nu doar o pătrundere în istoria recentă, ci și o unică șansă de a înțelege realitatea complexă a unei epoci pline de contradicții. Această inițiativă tinde să devină un punct de reper în peisajul muzeal al Capitalei, iar perspectivele pentru dezvoltarea și diversificarea sa sunt ambițioase, dorindu-se în cele din urmă, o adevărată punte între generații și o păstrătoare a memoriei colective a Bucureștiului comunist.
