Conform Digi24: Un studiu recent, desfășurat pe parcursul a 28 de ani în Japonia, sugerează că oamenii sunt surprinzător de buni la estimarea propriei speranțe de viață, deși o eroare frecventă persistă. Cercetarea, publicată de Science Alert, a analizat date de la peste 2.000 de adulți de peste 60 de ani, urmărindu-i timp de până la aproape trei decenii.
Oamenii care se așteaptă să trăiască mai mult, trăiesc, în general, mai mult
Sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba a condus echipa care a analizat date din Studiul japonez privind dinamica îmbătrânirii și sănătății. În 1996, participanții au fost întrebați despre vârsta la care se așteaptă să ajungă. Dintre cei 2.054 care au oferit o estimare, aproape 39% au indicat vârste între 63 și 120 de ani. Ulterior, cercetătorii au putut compara aceste estimări cu durata reală de viață a 1.514 participanți care au decedat în perioada studiului, date obținute din registre oficiale și rapoarte ale familiilor.
Analiza a relevat o corelație notabilă: persoanele care anticipau o viață mai lungă au trăit, în medie, mai mult timp. Această asociere a rămas valabilă chiar și după ce s-au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, statutul socioeconomic și starea generală de sănătate. Totuși, studiul, nefiind încă supus evaluării inter pares, nu poate demonstra o relație de cauzalitate directă între optimismul legat de longevitate și o viață mai lungă.
Sănătatea percepută explică parțial estimările
O altă explicație plauzibilă pentru această legătură ar putea fi faptul că indivizii, conștient sau nu, își cunosc mai bine propria stare de sănătate, obiceiurile sau istoricul familial, factori care influențează atât estimările, cât și longevitatea reală. O persoană care se simte sănătoasă ar putea, firesc, să își estimeze o viață mai lungă și, concomitent, să aibă șanse mai mari să o atingă. Deși studiul a luat în calcul indicatori de sănătate, este posibil ca alți factori nemăsurați să fi jucat un rol.
Cu toate acestea, estimările individuale nu au fost neapărat extrem de precise. Un calcul statistic a arătat că fiecare an suplimentar de speranță de viață estimată era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani în plus de supraviețuire. Acest lucru indică o legătură existentă, dar nu suficient de puternică pentru a considera previziunile foarte exacte. Diferențe au apărut și între grupuri: femeile și persoanele cu un nivel mai ridicat de educație au avut o probabilitate mai mare să își depășească așteptările, în timp ce persoanele cu o sănătate precară au fost mai puțin susceptibile să facă acest lucru.
Numărul „80” și influența educației asupra estimărilor
O observație interesantă este legată de frecvența cu care participanții au ales vârsta de 80 de ani ca estimare. Aceasta era apropiată de speranța de viață medie la naștere în Japonia în 1996, sugerând că mulți s-au bazat pe o medie generală a populației, mai degrabă decât pe o estimare personalizată. Speranța de viață la naștere, însă, nu reflectă speranța de viață rămasă pentru o persoană care a atins deja o anumită vârstă, având în vedere că riscurile specifice primilor ani de viață au fost deja depășite.
O surpriză a venit și din partea nivelului de educație. Cei cu mai mulți ani de studii au fost mai puțin predispuși să aleagă vârste rotunjite (75, 80, 85 de ani), însă acest lucru nu a dus automat la estimări mai precise. Mulți dintre ei și-au subestimat, de asemenea, durata de viață. O estimare mai exactă nu a eliminat tendința de a anticipa o durată de viață mai scurtă decât cea reală.
Aceste erori de estimare, în special subestimarea, pot avea consecințe financiare importante, afectând planificarea pensiei și a economiilor. O mai bună informare privind speranța de viață rămasă, bazată pe vârsta și sexul individual, ar putea ajuta la luarea unor decizii financiare mai solide.
Studiul recunoaște însă limitări importante. Participanții și-au exprimat estimările o singură dată, în 1996, nepermițând urmărirea modului în care evenimente ulterioare (diagnostice medicale, progrese medicale, decese ale apropiaților) ar fi putut schimba perspectivele lor. De asemenea, datele nu au inclus informații detaliate despre istoricul familial de longevitate, iar populația studiată este exclusiv japoneză, ceea ce limitează aplicabilitatea directă la alte culturi sau grupe de vârstă.
În cele din urmă, cercetarea sugerează că estimările de longevitate reflectă, în mare parte, informații conștiente sau inconștiente despre propria sănătate și circumstanțe de viață. Cu toate acestea, o eroare predominantă pare a fi subestimarea, mulți participanți trăind mai mult decât și-au imaginat.
Sursa: Digi24
