Cât de mult plânge un om, în medie? despre această întrebare puține studii științifice au încercat să ofere un răspuns concret, însă un nou studiu publicat în revista Collabra: Psychology aduce unele clarificări în privința frecvenței și efectelor plânsului emoțional.
Cât de mult plânge un om, în medie?
Rezultatele cercetării indică faptul că femeile plâng aproape de două ori mai des decât bărbații într-o lună, în medie 5,8 episoade, față de 2,6 la bărbați. În plus, episoadele de plâns ale femeilor durează aproape dublu, în medie 7,7 minute, împotriva celor ale bărbaților, de doar 3,9 minute.
Studiul mai arată că frecvența plânsului variază în funcție de motivele care îl declanșează și de gen. Bărbații sunt mai predispuși să plângă din motive precum sentimentul de neputință sau ca reacție la conținut media, precum filmele triste. Femeile, în schimb, plâng mai frecvent din cauza singurătății. Aproape 87% dintre participanți au declarat că au plâns cel puțin o dată în cele patru săptămâni, cel mai adesea în urma vizionării de filme sau conținut media.
Plânsul nu pare să aibă, însă, beneficii emoționale imediate. Cercetătorii nu au găsit dovezi clare că plânsul aduce o ușurare a stării emoționale, iar atunci când acesta a fost cauzat de singurătate sau copleșire, participanții au raportat stări mai negative și mai persistente. În schimb, lacrimile provocate de conținut media au fost asociate cu o reducere ulterioară a emoțiilor negative.
Ce motivează diferit plânsul
Rezultatele studiului indică o diferență clară între motivele pentru care oamenii plâng și reacțiile ulterioare. Plânsul generat de filme sau alte forme de media pare să aibă un efect eliberator, contribuind la reducerea emoțiilor negative după episod. În schimb, atunci când plânsul are cauza singurătatea sau sentimentele de neputință, stările emoționale negative tind să persiste, chiar să se intensifice.
Aceste diferențe sugerează că plânsul are un caracter complex și dependent de contextul în care apare. Deşi frecvent, efectele sale asupra emoțiilor pot varia considerabil în funcție de situație și de motivul care îl declanșează.
Limitările studiului și perspective
Deși studiul oferă informații interesante, există și limitări. Eșantionul a fost relativ mic, iar datele s-au bazat pe autoevaluări, ceea ce poate introduce un anumit grad de subiectivism. În plus, nu se poate exclude faptul că oamenii au experimentat emoții intense fără să plângă efectiv, fapt dificil de monitorizat cu precizie doar prin autoevaluare.
Cercetătorii recunosc că este dificil de distins pe deplin efectele specifice ale plânsului comparativ cu reacțiile emoționale similare, fără plâns. În plus, aceștia menționează că efectele plânsului ar putea deveni vizibile după câteva zile, ceea ce nu a fost surprins de actualul studiu.
Stieger, unul dintre autorii cercetării, a declarat că studiile viitoare ar trebui să urmărească mai atent și pe termen lung starea emoțională a participanților după episoadele de plâns. În prezent, nu sunt planificate alte cercetări pe acest subiect, însă metoda aplicată poate fi extinsă pentru a analiza comportamentul uman în situații cotidiene.
