Apa potabilă ce ajunge în București provine în principal din râul Argeș, dar situația pentru consumatori rămâne una alarmantă

Surse de poluare și condiții vechi de funcționare ale stației de tratare

Apele care pleacă din barajul Vidraru și se îndreaptă spre Capitală, trecând prin stația de tratare Cerbureni, sunt dificil de considerat sigur pentru consum. Asta deoarece obrajii acestei stații de peste 50 de ani sunt plini de probleme, iar echipamentele din subsol, vechi din 1973, sunt,tremur un semn clar al lipsei investițiilor și întreținerii adecvate. Deși apa este tratată cu sulfate de amoniu și var pentru distrugerea bacteriilor, procesul nu mai este eficient, iar turbiditatea crescută din ultimele săptămâni indică prezența nămolului aproape de nivelele periculoase. Potrivit specialiștilor, acest nivel de impurități pune în pericol sănătatea publică, fiind un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și microorganismelor dăunătoare.

Primarul din Curtea de Argeș, Constantin Panțurescu, a declarat că sistemul de apă trece printr-un proces de întreținere și curățare periodică, însă realitatea pare să contrazică cuvintele oficialului. În condițiile în care stația de tratare nu a fost modernizată de mai bine de jumătate de secol, iar investițiile anunțate în urmă cu mai mulți ani se află încă în stadiul de început, rezultatele nu pot fi decât sub așteptări.

Poluare cronică și gestionarea deficitară a deșeurilor în apropierea râului Argeș

Situația devine cu atât mai alarmantă în zonele rurale, acolo unde infrastructura de deversare nu a fost actualizată sau extinsă corespunzător. În localitatea Curtea de Argeș, vechea stație de epurare, aflată în funcțiune de peste 50 de ani, deversează dejecțiile direct în râul Argeș, printr-o baltă plină de gunoaie, care a devenit un refugiu pentru diverse deșeuri. Deși fondurile europene au fost alocate pentru dezvoltarea unor sisteme moderne de canalizare, implementarea acestora a întâmpinat dificultăți, iar proiectele începute în 2022 pentru construirea unei stații de epurare moderne nu au fost finalizate încă.

Departe de a fi o problemă izolată, această situație afectează și alte localități din județul Giurgiu, unde multe comunități, precum Adunații-Copăceni, nu dispun de o infrastructură de canalizare funcțională, în ciuda lucrărilor efectuate în 2010 pentru instalarea puțurilor și trasee de țevi. Apa de aici nu este potabilă, iar riscul de contaminare continuă să fie unul real pentru locuitori.

Lipsa controalelor și neclaritatea situației

Impunerea controalelor a fost, cel puțin oficial, o prioritate, însă ultimele verificări au avut loc la sfârșitul anului 2024, iar în 2025 operatorii nu au mai fost supuși unor controale amănunțite. Cei care au încercat să constate modul în care sunt gestionate deversările, inclusiv inspectorii, au avut dificultăți în localizarea gursului de deversare, ceea ce amplifică problemele legate de transparență și responsabilitate.

În condițiile în care infrastructura başii din zonele rurale și din apropierea Capitalei este inadecvată și veche, iar gestionarea deșeurilor și a apelor uzate lasă de dorit, perspectivele nu sunt optimiste. Autoritățile susțin că sunt în curs de modernizare, însă rezultatele concrete lipsesc, iar riscul ca oamenii să consume apă potabilă contaminată rămâne unul real, cu impact pe termen lung asupra sănătății publice.

Până la găsirea unor soluții definitive, populația rămâne vulnerabilă, iar nevoia de investiții și de control riguros devine tot mai urgentă pentru a evita o criză sanitară de amploare. În timp ce unele fonduri europene au fost deja atrase pentru modernizarea infrastructurii, implementarea proiectelor se dovedește a fi mai lentă decât era anticipat, iar timpul începe să se scurgă fără rezultate concrete.