Conform Antena 3: Dunărea seacă la Budapesta, un spectacol bizar pe albia expusă a fluviului a devenit, în ultimele săptămâni, scena unor petreceri spontane, un fenomen ce ridică semne de întrebare legate de impactul schimbărilor climatice.
Petrecere pe albia golită
Vizitatorii și localnicii din Budapesta au fost surprinși să vadă porțiuni mari din albia Dunării ieșind la suprafață, transformând secțiuni ale fluviului în locuri de promenadă și distracție. Incidentul cel mai mediatizat a fost o petrecere organizată recent pe porțiunea centrală uscată a albiei, lângă Podul Libertății. Fotografa Zsanett Zsebők a distribuit pe Facebook imagini cu grupul de oameni adunați la lumina felinarelor, declanșând un val de reacții contradictorii. Unii au considerat evenimentul ca fiind un semn al adaptabilității umane și al spiritului „carpe diem”, în timp ce alții au văzut în el un avertisment alarmant cu privire la criza ecologică.
Fenomenul nu este nou, dar devine tot mai frecvent și intens. Fenomenul „Inseg-szikla” (Stânca Foametei), denumirea dată porțiunii de nisip expuse lângă Podul Libertății, semnalează nivelul critic scăzut al apei. De asemenea, zona de sub pilonul central al Podului Margareta se dezvăluie tot mai des, suprafața uscată extinzându-se de la an la an. În 2018, prelungirea subacvatică a bancului de nisip de la Insula Margareta a devenit accesibilă chiar și fără încălțăminte.
Semne ale unei probleme majore
Retragerea masivă a Dunării în Budapesta scoate la iveală nu doar nisip și pietriș, ci și resturi uitate de mult timp. Laszlo Wild, un arhitect specializat în patrimoniu, a declarat anterior că albia Dunării din Budapesta se află într-o stare de „dezordine incredibilă”. Printre descoperirile mai vechi se numără coșuri de gunoi metalice, similare celor folosite în capitala Ungariei înainte de Al Doilea Război Mondial, dar și vestigii ale schelelor utilizate la construcția Podului Margareta, probabil din perioada 1876, când a fost finalizată lucrarea.
Pe măsură ce zona expusă din albie se mărește, tot mai mulți oameni o traversează pe jos, venind dinspre Insula Margareta. Aceasta oferă o perspectivă unică asupra panoramei orașului, deosebit de pitorească în lumina amurgului. Dacă inițial, îngrijorarea legată de încălzirea globală era o simplă nedumerire, acum, prezența tot mai numeroasă a petrecăreților pe uscatul fluviului adaugă o nouă dimensiune complexității situației.
Legenda orchestrei de pe Titanicul care continua să cânte în timp ce vasul se scufunda, dar și glumele pasagerilor despre gheața din aisberg, pare să rezume dualitatea reacțiilor la seceta Dunării. Pe de o parte, există teamă și neliniște față de consecințele încălzirii globale, iar pe de altă parte, o tendință de a trăi clipa, ignorând pe cât posibil gravitatea situației. Evenimente precum petrecerea organizată pe albia secată a Dunării la Budapesta subliniază urgența abordării problemelor de mediu și adaptarea la realitățile unei lumi în continuă schimbare climatică.
Sursa: Antena 3
