Conform Buletin.de: Transportul în București: între iluzia europeană și realitatea cenușie
Dimineața devreme, la ora 4:35, într-o stație de autobuz din Ilfov, aștept primul mijloc de transport al zilei. Renunț la mașina personală, urmând îndemnul manualelor de mobilitate urbană, un sfat adesea ignorat. În stația în care autobuzul, achiziționat SH din Olanda de Primăria Voluntari, așteaptă să pornească, suntem doar eu, șoferul și un câine. Șoferul, în confortul vehiculului pornit, evită să primească pasagerii înainte de ora programată. Călătorii, în schimb, sunt obișnuiți să aștepte în orice condiții meteorologice, o practică veche de când stația a fost „îmbunătățită” cu un refugiu recent.
La 4:40, ușile autobuzului se deschid. Prefer frigul dimineții mirosului de țigară. După o călătorie de 30 de minute, timp în care șoferul omite să oprească în unele stații întunecate, ajungem la „tradiționala barieră” care înlocuiește un pasaj feroviar vital între Voluntari și Capitală. Cobor optimist pe Barbu Văcărescu și schimb cu linia 135 a STB, îndreptându-mă spre Foișorul de Foc.
Bucureștiul real: mizerie și promisiuni neonorate
Aici, iluzia europeană dispare, lăsând loc realității bucureștene. Geamurile autobuzului STB, achiziționat din fonduri proprii de fostul primar Gabriela Firea, sunt atât de murdare încât par șterse cu aceeași cârpă folosită pentru curățarea podelei. În autobuz domnește frigul, umezeala și un miros greu de definit.
Ajung la destinație la 5:55 dimineața, după o oră și 20 de minute. Un timp considerabil pentru un traseu de 18 kilometri, parcurs fără trafic, care ar putea fi, în mare parte, parcurs pe autostradă. Dispus să economisesc timp, alegând mașina personală, aș plăti mai mult decât abonamentul zilnic de transport public, doar pentru a putea parca legal și a ajunge la muncă. Însă, chiar și cu mașina, găsirea unui loc de parcare liber, fie la muncă, fie la întâlniri, devine o provocare constantă.
Parcarea în Capitală: o afacere pe seama șoferilor
Primăria Capitalei, sub conducerea lui Ciprian Ciucu, pare mai preocupată de maximizarea veniturilor la buget decât de optimizarea transportului public. Începând cu 1 mai 2026, mașinile hibride au fost eliminate din schema gratuității pentru locurile albastre, obligându-le să plătească tariful de 5 lei pe oră. Argumentul invocat este „saturarea capacității fizice a serviciului public” și „afectarea principiului rotației vehiculelor”.
Această teorie a rotației vehiculelor pare să se aplice selectiv. Când vine vorba de distribuirea spațiilor de parcare către primăriile de sector, PMB pare să uite de principiile menționate. Sectorul 1, sub administrația liberală, a preluat sute de locuri albastre, transformându-le în parcări de reședință nominale, blocate permanent. O rețetă similară s-a aplicat și în Sectorul 2. Mai mult, sute de locuri albastre au apărut și în Parcul Herăstrău, destinate, aparent, să servească interesele politicianiste locale.
Cheltuieli nejustificate în timp ce șoferii plătesc
În timp ce locurile de parcare devin tot mai puține și tarifele cresc, se ridică întrebarea despre modul în care Compania Municipală de Parking București (CMPB) gestionează fondurile încasate. Recent, a ieșit la iveală achiziția de mobilier de lux, inclusiv scaune de 1.000 de euro bucata, justificată de companie prin obligativitatea „adaptării muncii la om”. Aceste cheltuieli, în contextul monopolului și al amenzilor aplicate de Poliția Locală, ridică semne de întrebare serioase.
Chiar și ideea unui centru de comandă și monitorizare parcări funcțional 24/7 pare superfluă pentru parcările obișnuite, descoperite și fără bariere. Operatorii, așezați în scaune de lux, ar supraveghea, cel mai probabil, uscarea vopselei albastre pe asfalt, în timp ce șoferii continuă să plătească pentru servicii discutabile.
Sursa: Buletin.de