Conform Economistul.ro: Sistemele de pensii din Danemarca, Olanda și Suedia, un model greu de replicat în Europa
Un nou studiu Bruegel, publicat în octombrie 2026, analizează sistemele de pensii din Danemarca, Țările de Jos și Suedia, evidențiind potențialul lor de a oferi o lecție importantă pentru restul Europei în ceea ce privește reforma pensiilor. Aceste țări au reușit, pe căi distincte, să combine pensia publică cu piloni de acumulare a activelor, gestionând astfel mai eficient presiunea demografică asupra finanțelor publice și stimulând dezvoltarea piețelor de capital.
Totuși, studiul avertizează că aceste sisteme mature nu reprezintă o rețetă rapidă pentru alte state. Tranziția a durat decenii, beneficiind de contexte istorice, demografice și instituționale specifice, greu de reprodus în prezent în alte economii europene. Multe țări se confruntă cu îmbătrânirea populației fără a dispune de același avantaj temporal.
Structura sistemelor și beneficiile lor
Cele trei țări au dezvoltat sisteme de pensii care reduc dependența de mecanismul pay-as-you-go, în care contribuțiile angajaților de astăzi finanțează pensiile pensionarilor de astăzi. Prin acumularea de active financiare în piloni ocupaționali sau individuali, o parte din contribuții este investită pentru a finanța veniturile la pensionare. Acest lucru contribuie la o presiune fiscală mai redusă pe termen lung și la dezvoltarea unei baze solide de investitori instituționali.
Studiul Bruegel constată că aceste sisteme oferă rate de înlocuire a veniturilor relativ ridicate și rate scăzute ale sărăciei la vârste înaintate. Indicatorul de sărăcie utilizat este cel al OCDE, sub 50% din venitul median disponibil. Ratele brute de înlocuire estimate se situează între 63% și 75% pentru un lucrător cu salariul mediu.
Danemarca se bazează pe scheme ocupaționale extinse, dezvoltate prin acorduri sociale. Țările de Jos au un pilon ocupațional puternic, aflat în tranziție de la prestații definite la contribuții definite. Suedia combină un sistem public contributiv de tip NDC cu o componentă de pensie premium, prefinanțată și investită. Un element comun este legarea vârstei de pensionare de speranța de viață, reducând riscurile de nesustenabilitate.
Provocările tranziției și soluții posibile
Principalul obstacol pentru alte state europene este timpul necesar pentru construirea unor rezerve de pensii semnificative. Tranziția spre prefinanțare creează o problemă de finanțare, deoarece bugetul trebuie să continue să plătească pensionarii existenți în timp ce începe să acumuleze active pentru viitor.
Autorii studiului propun ca țările cu poziții fiscale solide să analizeze accelerarea tranziției prin emiterea de datorie publică pentru a finanța sume inițiale importante în conturi individuale de pensie, estimând un ordin de mărime de 20-25% din PIB. Această opțiune este însă controversată și limitată la state cu o situație fiscală robustă, nefiind o soluție universală.
Pentru statele cu datorii ridicate sau spațiu bugetar redus, alternativele rămân reformele parametrice clasice, precum creșterea vârstei de pensionare, ajustarea contribuțiilor și a beneficiilor. Studiul subliniază că simpla introducere a unor fonduri private nu garantează aceleași rezultate, fiind esențiale guvernanța credibilă, costurile controlate și protecția socială.
Datele demografice și proiecțiile Comisiei Europene din Raportul privind îmbătrânirea populației 2024 confirmă presiunea crescândă asupra sistemelor de pensii în statele membre UE până în 2070.
Sursa: Economistul.ro