Diverse

Bâstroe iar tensionează România: vechiul conflict ucrainean izbucnește

Bâstroe iar tensionează România: vechiul conflict ucrainean izbucnește

Conform HotNews: Intervențiile hidrotehnice au modificat debitul Dunării pe brațul Chilia

Directorul GeoEcoMar: Debitarea brațului Chilia a scăzut de la 60% la 40% din cauza intervențiilor românești

Discuțiile despre scăderea nivelului Dunării în Delta Dunării au reaprins dezbaterile privind posibila „furtură” de apă din partea Ucrainei prin lucrările recente la canalul Bâstroe. Totuși, specialiștii indică faptul că modificările majore ale debitelor pe brațele Dunării au o istorie mult mai lungă și sunt rezultatul intervențiilor hidrotehnice efectuate pe teritoriul României.

Directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină (GeoEcoMar), Adrian Stănică, explică pentru HotNews că, în timp ce speculațiile despre canalul ucrainean Bâstroe sunt exagerate, cauzele reale ale scăderii debitului pe brațul Chilia sunt mai profunde și țin de deciziile luate în secolele trecute.

Istoricul modificărilor debitului pe brațele Dunării

Potrivit lui Adrian Stănică, la mijlocul secolului al XIX-lea, după Războiul Crimeei, brațul Chilia de pe cursul Dunării direcționa peste două treimi din apele fluviului. Restul debitului intra pe brațul Tulcea, care se divide apoi în brațele Sulina și Sfântu Gheorghe. Această distribuție naturală a apelor și aluviunilor a fost modificată semnificativ prin intervențiile hidrotehnice.

Prima mare intervenție majoră a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Comisiunea Europeană a Dunării, condusă de inginerul Sir Charles Hartley, a proiectat și implementat tăieri de meandre pe brațul Sulina. Scopul era îmbunătățirea navigației. Această acțiune a crescut panta hidraulică pe Sulina, determinând brațul să preia mai multă apă, în detrimentul brațului Chilia.

Ulterior, în cursul secolului XX, au fost realizate numeroase alte intervenții. Instalarea unui dig (epiu) la Ceatal Izmail, pe teritoriul ucrainean, a condus la creșterea debitului spre brațul Tulcea. De asemenea, rectificarea meandrelor de pe brațul Sfântu Gheorghe, în anii 1980, a crescut debitele și pe acest braț. Ca urmare a acestor transformări, pe parcursul a aproximativ 150 de ani, distribuția apelor pe brațele deltei s-a modificat constant.

Debitul pe Chilia a scăzut la aproximativ 40%

În prezent, dacă în anul 1860 aproximativ 60% din debitele Dunării curgeau pe brațul Chilia, procentul s-a redus la circa 40%. Restul debitului s-a redistribuit pe brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, o mică parte ajungând și spre complexul Razelm-Sinoie. Chiar și cu această scădere, brațul Chilia rămâne cel mai activ braț al Dunării, conform directorului GeoEcoMar.

Expertul subliniază că aceste modificări sunt rezultatul unor cauze multiple, inclusiv a evoluției debitelor și a distribuției lor pe scară seculară, influențate de capacitatea de transport a apei și sedimentelor spre Marea Neagră. Brațul Chilia a fost, și a rămas, cea mai activă zonă a Deltei în ultimul mileniu, însă intervențiile hidrotehnice au perturbat acest echilibru dinamic.

Speculațiile privind un impact semnificativ al lucrărilor de dragare de pe canalul ucrainean Bâstroe asupra întregii Delte sunt considerate puerile și contrare legilor fizicii de către Adrian Stănică. Impactul unui canal de 10 kilometri este local și ar trebui să vizeze redistribuirea debitelor între Bâstroe, Stambulul Vechi și alte brațe secundare. Dragajul pe brațul Chilia, chiar dacă este necesar pentru menținerea navigației, nu are, în opinia sa, un impact major la nivelul Deltei. Forța fluviului este masivă, iar orice dragaj necesită repetare frecventă.

Adrian Stănică menționează că situația de la Bala, unde o formațiune geologică „fură” apă, a fost studiată de decenii, iar planuri de intervenție au existat, dar au rămas neimplementate.

Sursa: HotNews