Primăria Sectorului 3, sub lumina reflectoarelor justiției – o zi extrem de tensionată pentru Robert Negoiță
Primăvara anului 2023 părea să se deschidă înțelept și plin de promisiuni de liniște, însă realitatea avea alte planuri pentru cel mai longeviv primar din Sectorul 3. Cu toate că era prima zi de concediu, gândurile lui Negoiță au fost brusc trezite de vestea șocantă a unui nou dosar aflat în vizorul DNA, legat de fapte de corupție. Cuvântul „Breaking” a orbitirea de știri i-a spart rutința matinală: „Procurorii DNA se află la domiciliul primarului Robert Negoiță. Se deschide un nou dosar de corupție.”
Acest anunț trimite răspunsul la o întrebare care a răscolit opinia publică de ani întregi – până unde ajunge cercul acuzațiilor împotriva sa? Cu patru dosare deja în istorie și unele aproape de finalizare, singurul în curs fără rezolvare ținea o parte din opinia publică în suspans. Întrebarea ireverențioasă asupra motivului pentru care încă se află în funcție și nu a fost adus în fața justiției s-a instaurat automat în minte.
Anchetele penale împotriva primarului au rămas aproape lipsite de urmă în ultimele decenii, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă trase de mass-media și de o serie de investigații independente. Justiția din țară a fost, aparent, incapabilă sau poate reticentă să atingă această barcă de interese. Familia Negoiță, însă, a avut întotdeauna un control considerabil asupra orașului, iar afacerile sale sunt bine înfipte în rețeaua administrativă și economică a sectorului – un adevărat ecosistem creat pentru a canaliza bani publici în proiecte și inițiative în beneficiul familiei.
Pe strada Victor Brauner, chiar în inima Sectorului 3, un exemplu concret de conexiune între afaceri și administrație devine vizibil. În fața blocurilor și a Halei Laminor, se află panouri publicitare cu proiectele imobiliare ale fratelui primar, Ionuț Negoiță. Primarul vrea chiar să mute sediul primăriei în clădirea restaurată cu bani publici, o dovadă clară a faptului că această relație de afaceri și influență depășește granițele legii sau ziaristice.
Toate aceste elemente ar putea părea doar simple coincidențe, dacă nu am avea în spate zodiacul corupției și al intereselor familiei Negoiță. Între timp, numărul dosarelor penale a crescut, iar în marele spectacol al investițiilor și al construcțiilor, primarul pare să fie mai preocupat de proiecte și de controlul asupra orașului decât de respectarea legii. De la asfaltarea străzilor până la construcții ilegale și contracte suspecte, acuzațiile nu încetează să apară, dar parcă justiția a fost mai degrabă o opțiune de amânare decât o realitate efectivă pentru opozanți.
O dezbatere publică tot mai acută privește rolul autorităților în jocul de interese ale familiei Negoiță. Eforturile mass-media și ale societății civile de a aduce la lumină adevărul despre legăturile între primărie și afacerile private au fost, adesea, o luptă inegală, iar responsabilii politici și legali par să se limiteze la declarații formale. În timp ce strada Iuliu Hățieganu a fost transformată într-un bulevard în doar 60 de zile, fără o recepție clară, iar drumurile s-au crăpat la scurt timp după inaugurare, Curtea de Conturi a găsit semne clare de nereguli.
Primarul Robert Negoiță continuă să nege orice implicare directă, afirmând în același timp că nu-și ajută familia, ci doar „le face un deserviciu”. În fond, toate aceste situații pun sub semnul întrebării atât legalitatea acțiunilor sale, cât și integritatea celor care îl susțin. Cu toate acestea, suspiciunile rămân, iar ultimele mișcări ale DNA indică faptul că, în ciuda tuturor piedicilor, dosarele încep să prindă contur și să revizuiască într-un mod mai riguros toate conexiunile din jurul primarului.
Într-un oraș în care interesele familiale și influența politică par a fi din ce în ce mai greu de despicat, orice evoluție în cazul lui Robert Negoiță va fi urmărită cu atenție. La fel ca și în cazul multor alți lideri locali acaparați de propriile afaceri, rămâne încă de văzut dacă justiția va reuși, într-un final, să lupte cu aceste interese sau dacă, precum până acum, va fi o simplă poezie a promisiunilor neîmplinite.
