Guvernul Orban a decis recent majorarea pragului pentru recunoașterea mijloacelor fixe în cazul firmelor mici și microîntreprinderilor, o mutare de anvergură în inițiativele de sprijin pentru mediul antreprenorial. La prima vedere, măsura părea a fi binevenită, menită să simplifice fiscalitatea și să stimuleze investițiile în domenii precum IT, comerț sau servicii, însă realitatea de pe teren a ilustrat rapid dificultăți crescute pentru companiile de mici dimensiuni.
O măsură intenționat benefică, dar cu efecte adverse greu anticipate
Guvernul Bolojan, în cadrul pachetului de relansare economică anunțat la începutul anului, a propus ridicarea pragului pentru înregistrarea mijloacelor fixe de la 65.000 de lei la 300.000 de lei. Ideea era să se reducă birocrația pentru micii antreprenori, să se simplifice procedurile fiscale și să se stimuleze investițiile private, mai ales în contextul economic complicat de pandemie. În teorie, această măsură urma să le ofere firmelor posibilitatea să deducă mai ușor patrimoniul și să își optimizeze costurile de funcționare.
Din păcate, în practică, însă, efectele nu s-au dovedit a fi atât de benefice precum s-a sperat. Numeroase micro și mici întreprinderi au constatat cu surprindere că majorarea pragului le-a adus, paradoxal, într-o situație mai dificilă din punct de vedere fiscal. Odată cu extinderea acestei limite, autoritățile fiscale au devenit mai severe în verificări, iar controalele asupra firmelor mici au crescut, inclusiv pentru bunurile care anterior nu intrau în sfera-țintă pentru deducere.
Impactul asupra microfirmelor: o poveste de adaptare dificilă
Cei mai afectați au fost, în mod evident, operatorii din domenii precum comerțul mici, servicii locale sau producție artizanală, pentru care investițiile în echipamente și utilaje sunt esențiale și, adesea, limitate de resursele financiare. Mulți dintre aceștia au fost nevoiți să-și reevalueze planurile de investiții și chiar să suporte costuri suplimentare pentru a respecta noile reguli fiscale.
Un antreprenor din Cluj, specializat în servicii de întreținere, afirmă: „Inițial, am fost entuziasmat, crezând că această măsură va ușura povara fiscală. În schimb, am constatat că am fost obligat să investesc în consultanță fiscală pentru a înțelege noile reglementări și să suport controale mai frecvente.” Situația a generat, pentru mulți, o presiune suplimentară pentru a-și păstra afacerile pe linia de plutire.
Contextul mai larg al politicilor fiscale și economice
În mod evident, această abordare vine în contextul unor încercări mai largi de relaxare fiscală, în condițiile în care criza economică a accentuat vulnerabilitatea micro și mici întreprinderi. Însă rezultatele au fost, paradoxal, contradictorii: de la oHandicap pentru firme mici la un complexity sporit al controalelor fiscale, măsura a părut să aducă mai mult rău decât beneficii.
Unii experți susțin că ajustarea pragului pentru mijloacele fixe trebuie însoțită de măsuri compensatorii, precum ghiduri mai clare pentru conformare, reducerea controalelor excesive sau sprijin în accesarea fondurilor europene pentru investiții. În lipsa acestor remedii, riscul ca firmele mici să devină victime ale propriilor reguli rămâne real.
Pe măsură ce guvernele încearcă să echilibreze între relaxarea fiscală și transparența administrativă, mediul de afaceri românesc rămâne vigilent, așteptând ajustări care să sprijine cu adevărat dezvoltarea antreprenoriatului. În timp ce pășim spre o economie mai flexibilă, rămâne de urmărit dacă măsurile luate vor fi ajustate pentru a evita efecte contraproductive și pentru a încuraja revitalizarea micro- și small-business-urilor, pilonii economiei naționale.
