Astăzi, Mișcarea Conservatoare, în colaborare cu AUR, a organizat un protest intitulat „Eminescu să ne judece”, având ca singur motiv de manifestație Legea Vexler, recent inițiată de deputatul de origine evreiască Silviu Vexler. Această lege vizează interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter antisemit și fascist, stârnind nemulțumiri în rândul susținătorilor formațiunii AUR și ai Mișcării Conservatoare, care consideră că ea ar putea „șterge din istorie” anumite figuri culturale importante.
Claudiu Târziu, fost copreședinte al AUR și organizator al protestului, susține că legea este „liberticidă” și va îngrădi exprimarea creativă în domeniul artei și științei. „Această lege vă poate trimite la închisoare pentru o simplă postare pe Facebook, dacă este interpretată abuziv de un magistrat”, a declarat Târziu în cadrul protestului, evidențiind preocupările sale legate de limitarea libertății de expresie.
Protestatarii, îmbrăcați în descrieri elaborate despre identitatea națională, invocă figura lui Mihai Eminescu, pe care doresc să-l folosească ca simbol al culturii românești. Însă, istoria lui Eminescu este cu atât mai complexă, având în vedere că acesta a scris texte profund antisemite, care fac parte dintr-un trecut pe care protestatarii par să-l ignore. „Eminescu să ne judece” devine, astfel, un slogan paradoxal într-o societate care înfruntă derapaje ale discursului de ură.
Pe de altă parte, inițiatorii legii Vexler argumentează că aceasta nu interzice exprimarea artistică și educațională, punând accent pe limita între dezbaterea publică și promovarea ideologiilor periculoase. Legea conturează explicit că nu constituie infracțiune activitățile desfășurate în interes de artă sau educație. Cu toate acestea, protestatarii nu par convinși de aceste asigurări, având în vedere teroarea istorică la care au fost supuși unii dintre conaționalii lor din cauza ideologiilor extremiste.
Un alt aspect al acestei dispute este reprezentat de nesiguranța cu care sunt percepute modificările legislative. Legea Vexler nu este o noutate, ci o revizuire a unei legislații din 2002, iar, conform criticilor, a devenit un pretext pentru a mobiliza masele în numele unei diversități de valori. Protestul de astăzi ar putea fi esențial pentru a evidenția cât de departe poate merge lupta dintre ideologii în societatea românească.
Strada este locul unde se află, la un moment dat, ideile și pasiunile fiecărui etnic, iar astăzi vedem o mobilizare a unor grupuri pe fundamentele unei identități naționale supuse restricțiilor. Deși formele de manifestare sunt multiple, punctul comun rămâne frica de a nu fi auziți, de a nu fi reprezentați corect în fața unei legi care promite, dar nu garantează, protecția valorilor naționale.
Acest protest, care îmbină nostalgii culturale cu temeri legislative, ridică întrebări fundamentale asupra modului în care societatea românească își va gestiona propriul trecut. Oare Eminescu, despre care se proclamă că ar trebui să ne judece, va avea timpul necesar să rămână un simbol al frumosului în fața conflictelor ale căror ecouri continuă să ne bântuie?
În contextul în care tensiunile sociale cresc, rămâne de văzut cum va reacționa societatea la aceste provocări. Proiectele și dezbaterile legislative din zilele următoare ar putea fi decisive pentru direcția pe care România vrea să o urmeze în privința identității culturale și a libertății de expresie.
