Un plan controversat de digitalizare al uneia dintre cele mai mari companii de inteligență artificială din lume a ieșit la iveală recent, stârnind critici asupra eticii și legalității proceselor utilizate. În 2024, unul dintre cofondatorii Anthropic a prezentat angajaților un proiect secret, denumit „Project Panama”. Acesta viza transformarea rapidă a unor cantități uriașe de cărți fizice în formate digitale, dar metoda adoptată, una extrem de invazivă, a stârnit reacții mixte, atât profesionale, cât și morale.
Metoda de digitalizare: între inovație și distrugere
Și dacă inițiative precum Google Books au marşat pe scanarea volumelor fără a le altera, Anthropic a ales o cale abruptă. Pentru a accelera procesul, compania a achiziționat volume din magazine de vechituri, unde cotorul fiecărui exemplar era îndepărtat pentru a permite scanarea rapidă a conținutului. Operațiunea transforma cărțile, unele vechi și fragile, în simple obiecte inutilizabile, fiind considerate de echipa implicată ca o măsură de eficientizare, dar și de confidențialitate extremă, după cum au relatat surse apropiate.
Această abordare îndrăzneață a fost păstrată departe de ochii publicului și a fost tratată cu o discreție severă. Motivele pentru această strategie sunt legate de dorința companiei de a evita orice implicare în practici ilegale, mai ales având în vedere criticile constante aduse altor giganți tech. În timp ce Google Books a declarat deschis procesul lor de scanare, Anthropic a preferat o metodă care, din punct de vedere legal, ar putea fi acceptată în anumite jurisdicții.
Legalitate fragilă și dileme etice
În lumea juridică americană, însă, această diferență nu reprezintă neapărat o scuză. Instanțele tind să accepte că folosirea operelor protejate de drepturi de autor pentru antrenamentul modelelor de inteligență artificială poate fi considerată „fair use” – utilizare echitabilă – dacă scopul este transformator. În cazul particular al Anthropic, chiar dacă materialele folosite au fost dobândite legal, metoda de distrugere a cărților ridică întrebări despre limitele moralității în procesul de cercetare și inovare.
Specialiști în drept și etică se întreabă dacă această practică nu se află dincolo de orice moralitate acceptabilă. „Distrugerea intenționată a obiectelor de patrimoniu în numele progresului tehnologic deschide un dialogue dificil despre limitele acceptabile ale eticii în domeniul AI”, explică un expert în drepturile de autor.
Un precedent periculos în lumea AI
Această revelație afirmă o realitate dificil de ignorat: în cursa pentru avans tehnologic, unele companii sunt dispuse să depășească limitele legii și ale moralei pentru a obține un avantaj competitiv. În cazul Anthropic, intenția de a evita implicarea în utilizarea ilicită a materialelor a condus, paradoxal, la o metodă extremă, insinuând posibilitatea de a contesta legal această practică în lumina principiilor „fair use”.
Pe măsură ce anchetele și discuțiile etice continuă, rămâne de văzut dacă astfel de practici vor deveni un model pentru alții sau dacă presiunea publică și reglementările vor determina o schimbare în modul în care companiile de AI gestionează colecțiile de date. În timp ce lumea tehnologică privește cu o combinație de admirație și teamă, un lucru este clar: în goana după inovație, granițele etice se redefineste, uneori, într-un mod periculos.
