Prima zi de școală – momentul care ar trebui să fie plin de emoție și așteptare – se transformă din ce în ce mai mult într-un spectacol al incertitudinii legate de pregătirea reală a celor mici. În timp ce oficialitățile și sistemul educațional se concentrează pe absolvirea etapelor și pe standarde, realitatea de zi cu zi a clasei de grădiniță arată că mulți copii ajung acolo fără abilitățile de bază pentru a face față unui mediu educațional. Privind dincolo de aparențe, vorbim despre o problemă de fond, pe care părinții și educatorii o observă tot mai clar: autonomia copilului în primii ani devine un indicator tot mai slab pentru succesul școlii viitoare.
Tendința de a adapta constant modul în care percepem pregătirea pentru școală nu e un fenomen recent, însă schimbările sociale și tehnologice accentuează această distorsiune. În timp ce în alte țări, precum Regatul Unit, se fac eforturi pentru a reevalua și a redefine ce înseamnă ca un copil să fie “pregătit” pentru școală, statisticile arată o realitate îngrijorătoare. Peste 37% dintre copiii care pășesc în clasa de „reception” – echivalentul clasei pregătitoare – nu ating, din punct de vedere al autonomiei și abilităților sociale, parametrii necesari pentru a se adapta ușor. Mai mult, problemele mici și aparent triviale, precum dificultățile la toaleta, mâncatul independent sau exprimarea verbală, par să devină din ce în ce mai frecvente.
Fenomenul nu trebuie interpretat doar ca o consecință a tehnologiei, deși impactul e zdrobitor: aproximativ 32% dintre copii folosesc cartea ca pe un gadget digital, încercând să o „deruleze” cu degetul, în încercarea de a replica gestul de pe telefon sau tabletă. Timpul petrecut pe ecrane, atât acasă, cât și în alte contexte, îngustează zona interacțiunii directe, jocului activ și rutinei, elemente fundamentale pentru dezvoltarea sănătoasă a micuților. Când tehnologia înlocuiește aceste experiențe esențiale, se observă efecte concrete: scăderea răbdării, dificultăți de limbaj, probleme de concentrare și dificultăți în urmarea unor instrucțiuni simple.
Impactul acestor probleme nu se limitează însă la nivelul copilului, ci afectează întregul sistem educațional și familial. Profesorii estimează că, în medie, pierd aproape o oră și jumătate zilnic doar pentru gestionarea rutinei de igienă și pentru corectarea celor mici, investind în recuperarea unor abilități de bază. În total, circa două ore și jumătate din timpul de predare sunt consumate pe aceste sarcini, reducând considerabil timpul alocat jocului și activităților de socializare, fundamentale pentru dezvoltarea emoțională și socială a copilului.
Pe plan regional, apar diferențe semnificative, unele zone fiind mai grav afectate decât altele. În nord-estul Angliei, de exemplu, procentul de copii cu probleme la toaleta și alimentare e mai mare, iar explicațiile sunt multiple: resurse limitate în școli, presiunea crescândă asupra personalului didactic, dar și modificări în stilul de viață al părinților. Aceștia, adesea suprasolicitați de cerințele muncii și de costurile vieții, au mai puțin timp pentru rutinele pe care, în mod tradițional, le ajută pe cei mici să își dezvolte autonomia de la vârste fragede.
În același timp, există o diferență flagrantă între percepția părinților și realitatea din clasă. În timp ce 88% dintre aceștia consideră că micuții lor sunt „pregătiți pentru școală”, iar 35% chiar cred că sunt mai pregătiți decât media, realitatea dezvăluie alte cifre: 94% doresc ghidaje clare de la autorități pentru a înțelege concret ce înseamnă, de fapt, pregătirea. Ei caută un limbaj comun, un set de repere concrete pentru a ști dacă, în condițiile în care micuțul împlinește 5 ani, poate face față primei zile cu educatori, colegi și reguli.
Guvernul britanic a anunțat un plan ambițios, vizând ca până în 2028 cel puțin 75% dintre copii să fie considerați pregătiți pentru școală. În paralel, statisticile oficiale arată că, pentru anul școlar 2024/25, aproape 70% dintre elevi au fost evaluați ca fiind „cu nivel bun de dezvoltare” la finalul anului de „reception”, însă aceste cifre variază de la regiune la regiune și, implicit, de la școală la școală. Cauzele pentru decalaje și problemele întâmpinate sunt multiple: resurse insuficiente, presiuni sistemice și, nu în ultimul rând, timpul redus pe care părinții și-l pot aloca pentru pregătirea copilului acasă.
Pentru părinți, rolul de a pregăti copilul pentru școală poate părea uneori complicat, însă adevărul simplu este că fiecare mică rutină de acasă poate avea un impact semnificativ. Construirea unor obiceiuri precum mersul la toaletă, spălatul pe mâini sau cititul unei povești nu trebuie să fie perfecțiune, ci consecvență. Iar reducerea timpului petrecut pe ecrane, în special ca substitut al interacțiunii, se dovedește esențială pentru dezvoltarea abilităților sociale și a răbdării.
La final, au tot mai multă importanță și resursele și sprijinul sistematic de promovare a educației timpurii. Investițiile în centre comunitare, programe de sprijin pentru părinți și formare pentru cadrele didactice pot ajuta, pe termen lung, la reducerea decalajelor și la crearea unei generații pregătite cu adevărat pentru provocările școlii, dar și ale vieții. Înainte de a fi despre abilități academice, pregătirea pentru școală înseamnă în primul rând dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine, aspecte care trebuie cultivate încă din primii ani de viață, acasă și în familie.
