Conform Playtech.ro: Un nou studiu folosește inteligența artificială pentru a analiza starea satelor românești, transformând materialul acoperișurilor în indicatori ai conservării patrimoniului. Analiza, care a acoperit 27 de sate în prima etapă, sugerează că țigla indică păstrarea arhitecturii tradiționale sau o restaurare în spiritul construcției originale, în timp ce tabla semnalează intervenții mai accesibile financiar, orientate spre protecția imobilului. Situația cea mai gravă este marcată de lipsa acoperișurilor sau degradarea avansată a acestora, denumită metaforic „iarbă”.
Metoda, deși nu înlocuiește evaluarea detaliată pe teren, permite identificarea tendințelor la nivel local, oferind o perspectivă rapidă asupra modului în care imaginea satelor se conservă sau se transformă. Clasificarea s-a bazat pe un model AI antrenat să recunoască diverse tipuri de acoperișuri. Procesul a fost validat prin evaluări individuale ale aproximativ 2.800 de clădiri, realizate în colaborare cu sistemul AI, pe baza imaginilor cu o rezoluție de până la 30 de centimetri pe pixel, obținute parțial din resursele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Țigla, indicator al moștenirii culturale în satele UNESCO
În localități precum Biertan și Viscri, unde patrimoniul arhitectural tradițional este puternic conservat, proporția acoperișurilor din țiglă este covârșitoare. Biertan înregistrează 98,8% acoperișuri din țiglă, iar Viscri 97,2%. Aceste cifre subliniază menținerea aspectului arhitectural specific în două dintre cele mai cunoscute sate săsești din România. La polul opus, Feldioara prezintă o proporție de aproximativ 67,7% acoperișuri din țiglă.
Comparația devine și mai relevantă dacă luăm în considerare și alte localități incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Saschiz ajunge la 93,6%, Câlnic la 90,7%, Valea Viilor la 85,9%, iar Prejmer la 85,7%. Aceste sate înregistrează, în medie, o proporție mai mare de acoperișuri din țiglă comparativ cu alte localități analizate. Cu toate acestea, statutul UNESCO nu garantează automat conservarea fiecărei clădiri, succesul restaurărilor depinzând de finanțare, disponibilitatea materialelor adecvate și existența meșterilor specializați.
Izolarea, paradoxal, conservă mai bine patrimoniul
Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale studiului sugerează că satele mai izolate și cu resurse financiare mai limitate își pot păstra arhitectura tradițională într-o proporție mai mare. Această conservare se datorează, în principal, presiunii reduse spre modernizare. În contrast, localitățile aflate în proximitatea orașelor, unde renovările și dezvoltarea au loc într-un ritm alert, înlocuiesc mai frecvent țigla cu tablă, favorizând intervențiile considerate mai accesibile. Astfel, o aparentă sărăcie sau izolare geografică poate deveni, paradoxal, un factor protector pentru patrimoniul arhitectural rural.
Sursa: Playtech.ro
