Pasagerii care tranzitează Aeroportul Internațional ”Henri Coandă” din Otopeni pot, începând de luni, 2 februarie, să beneficieze de apă potabilă gratuită, o veste mult așteptată într-un context marcat de probleme cronice legate de calitatea resursei de apă. După ani de zile în care consumul de apă de la robinet a fost interzis din cauza contaminării și a parametrilor depășiți, compania care administrează aeroportul anunță în sfârșit reluarea accesului liber la cișmele cu apă, după verificări și intervenții tehnice ample.
Reconstrucția infrastructurii de apă și controversele anterioare
Reabilitarea rețelei de distribuție a fost motivată de modificările legislative din ultimii ani, care impun standarde stricte pentru apa potabilă. Sursa de apă a aeroportului provine din foraje proprii, însă pânza freatică din zona Otopeni fiind extrem de poluată din cauza deversărilor ilegale, a fost nevoie de sisteme avansate de filtrare și tratare. Această situație a generat un problem major din anul 2012, când s-au făcut primele semne că apa consumată de pasageri nu respectă parametrii legali. Timp de 14 ani, autoritățile au fost nevoite să mențină interdicția de consum, în condițiile în care traficul aeroportuar s-a dublat, dar infrastructura de apă a rămas învechită și nesigură.
Potrivit reprezentanților CNAB, recent au fost finalizate intervenții tehnice în ultimele cinci luni, menite să elimine deficiențele și să asigure calitatea critică a apei. Testele microbiologice realizate acum confirmă că apa este “microbiologic pură”, dar provocările legate de poluarea din zonă persistă, fiind cauzate de poluarea intensă a râului Pasărea, care alimentează și acviferul subteran al aeroportului. Situația a fost agravată de cotele de poluare ce depășesc cu până la 600% limitele admisibile, generând un risc crescut de contaminare, chiar și după tratări.
Noile puncte de hidratare: confort și controverse
Pe lângă reluarea accesului gratuit la apă, compania anunță instalarea a 14 stații moderne de apă, conectate direct la rețeaua aeroportului, ce vor fi amplasate strategic în zone cu trafic intens și la porțile de îmbarcare, inclusiv în zone cu acces restricționat. Primele astfel de stații au fost deja puse în funcțiune în terminalul Plecări, oferind pasagerilor posibilitatea de a-și reumple recipientele personale, fără a fi nevoiți să cumpere apă de la comercianți, așa cum se întâmpla până acum.
Aceasta schimbare pare, în primul rând, o binevenită măsură de confort pentru pasageri, mai ales în contextul în care, după trecerea de filtrele de securitate, nu mai au acces la alte opțiuni pentru hidratare decât cele comerciale. În plus, aeroportul Băneasa, deși cu trafic mai redus, va beneficia și el de două stații de apă gratuite, semnalând astfel o strategie de a răspunde și la cererea locală pentru o resursă vitală și accesibilă.
Impactul economic și mediul: între necesitate și profit
Însă reintroducerea gratuită a apei a stârnit și controverse din cauza impactului economic și al riscurilor de poluare. Rețeaua de 23 de kilometri, ce include puțurile proprii, devine astfel o zonă sensibilă, riscul de contaminare fiind ridicat din cauza deversărilor ilegale din apropierea stației de epurare a orașului Otopeni. Această situație a atras și critici din partea celor preocupați de sănătatea publică, mai ales că, de-a lungul timpului, prețul unei sticle de apă de 0,5 litri a fost motiv de nemulțumire și acuzații de speculație.
Autoritățile locale și naționale au spus că monitorizarea calității apei va fi preluată de Direcția de Sănătate Publică și laboratoarele independente, ca răspuns la presiunea publică și la nevoia de transparență. Între timp, perspectivele presupun utilizarea unor tehnologii mai avansate pentru reducerea poluării, dar anaerobica poluare a râului Pasărea rămâne o provocare majoră, cu cotele de poluare de șase ori peste limitele admise.
Chiar dacă reluarea accesului gratuit la apă reprezintă o veste bună pentru pasageri și un pas spre modernizarea infrastructurii aeroportuare, provocările legate de calitatea și sustenabilitatea resursei rămân. Autoritățile și investitorii trebuie să găsească un echilibru între confort, sănătate publică și protecția mediului, altfel riscă să repete greșelile trecutului într-un mediu fragil, aflat sub presiunea dezvoltării și a poluării.
