Singurătatea, o problemă considerată de mult timp un fenomen personal, a fost recunoscută, în ultimele decenii, ca o adevărată amenințare la adresa sănătății publice globale. În 2023, Organizația Mondială a Sănătății a clasificat izolarea socială drept o cauză majoră de îngrijorare, subliniind impactul profund pe care îl are asupra sănătății fizice și psihice a populației. Date recente arată că aproape 16% dintre oameni s-au confruntat cu sentimentul de singurătate în perioada 2014-2023, fiind cei mai vulnerabili adolescenții, pentru care izolarea devine adesea chiar o constrângere inevitabilă.
În contextul acestei crize sociale, tehnologia a fost tot mai des privită ca o soluție posibilă pentru reducerea izolării, în special în rândul tinerilor. În acest demers, inovațiile în domeniul roboticii și inteligenței artificiale deschid noi perspective, de la jocurile online la realitatea virtuală și roboți de companie, toate având ca scop înlăturarea sentimentului de singurătate.
Un exemplu concret și emblematic în acest sens îl reprezintă compania norvegiană No Isolation, care a fost fondată în 2015 cu o misiune clară: facilitarea accesului la educație pentru copiii izolați din motive medicale sau sociale. Co-fondatoarea Karen Dolva vorbește frecvent despre importanța diferențierii între necesitatea de a rămâne conectați și simpla dorință de a socializa, accentuând faptul că „copiii nu lipsesc pentru că nu vor să fie la școală, ci pentru că sunt bolnavi”.
În vederea atingerii acestui obiectiv, echipa No Isolation a dezvoltat un robot numit AV1, menit să medieze legătura între elevi și sala de clasă, chiar și atunci când starea de sănătate le impune să rămână acasă sau în spital. Contrar așteptărilor, acest robot nu are nimic din aspectul unui dispozitiv tehnologic impersonal; dimpotrivă, a fost conceput pentru a fi neutru și accesibil, având un design simplu, alb, inspirat de studiourile Pixar, pentru a transmite empatie și a reduce disconfortul.
Designul său, foarte diferit de roboții cu trăsături umane sau futuriste, a fost aleasă intenționat pentru a nu induce sentimente de infantilism sau exces de maturitate, universale pentru toate vârstele. Printr-un sistem de camere și difuzoare, copilul poate vedea tot ce se întâmplă în clasă, dar și interacționa cu colegii, răspunzând la întrebări sau participând activ la lecții.
Un avantaj considerabil al acestor soluții constă în parteneriatele pe care le implică: de cele mai multe ori, AV1 nu ajunge direct în mâinile părinților, ci este distribuit prin intermediul școlilor, al autorităților locale și al programelor dedicate, ceea ce garantează accesul unor copii din medii mai defavorizate. Astfel, tehnologia devine deopotrivă un instrument de egalitate și incluziune, luptând împotriva unei probleme globale cu un impact profund asupra societății.
Karen Dolva afirmă că robotica, utilizată cu empatie și discernământ, poate aduce beneficii reale în combaterea singurătății, păstrând legătura cu lumea și menținând copiii conectați la mediul școlar, chiar și în condiții dificile. Într-un peisaj social în rapidă schimbare, astfel de inovații oferă o perspectivă optimistă asupra modului în care tehnologia poate fi folosită pentru a sprijini cele mai vulnerabile categorii, contribuind la reducerea unui fenomen complex și profund al problemei sociale.
Ce urmează? Creșterea numărului de astfel de inițiative, adaptarea la nevoile fiecărui copil și integrarea unor soluții inovatoare în sistemul educațional ar putea, în următorii ani, transforma radical modul în care înțelegem și combatem singurătatea. În ciuda provocărilor, tehnologia devine tot mai mult un aliat în efortul de a reda fiecărui copil sentimentul de apartenență și sprijin, demonstrând că digitalul și empatia pot merge mână în mână pentru a construi o societate mai incluzivă.
