capacitate militară Venezuela a devenit subiect de discuție intensă odată cu posibilele planuri de intervenție armată SUA în țară. Analiza recentă a forțelor armate venezuéliene arată un mix de echipamente rusești, chinezești și iraniene, susținute de o structură de comandanță condusă de generalul Vladimir Padrino López, în funcție de la 2012.
Capacitatea de apărare aeriană a Venezuela
Forțele armate venezuéliene dețin un sistem complex de apărare aeriană. Conform International Institute for Strategic Studies (IISS), sunt instalate 12 baterii S‑300, nouă sisteme Buk și 44 unităţi Pechora, alături de lansatoare Igla‑S. În octombrie, președintele Nicolás Maduro a anunțat poziționarea a 5.000 de rachete antiaeriene de scurtă rază, capabile să doboră rachete de croazieră, drone, elicoptere și avioane la altitudini reduse. Recent au fost transportate în capitala Caracas sisteme Pantsir‑S1 și Buk‑M2E pe avioane Il‑76, consolidând capacitatea de apărare aeriană a Venezuela.
Echipamente terestre și număr de personal
Arsenalele terestre includ aproximativ 92 de tancuri T‑72B1, 150 de BTR‑80A, 50 de battery BM‑21 Grad și peste 50 de obuziere 2S19 Msta‑S. Forțele de luptă dispun de 123 de vehicule BMP‑3 şi 81 de tancuri AMX‑30, plus blindate chinezești VN‑4. În total, personalul militar se ridică la 63.000 de soldaţi în armata de teren, 25.500 în marină, 11.500 în forța aeriană și 23.000 în Garda Națională. În ciuda acestor cifre, rapoartele locale menționează scăderea moralului din cauza salariilor reduse și a deserţiilor.
Dronuri iraniene și tacticile de guerrilla
Venezuela este singura țară sudamericană cu drone de luptă operate pe baza tehnologiei iraniene: modelele ANSU‑100 și ANSU‑200, derivări modernizate ale dronelor iraniene. Aceste platforme pot executa atacuri de precizie, adăugând o componentă aeriană de tip „asimetric” la capacitatea militară Venezuela. Ministerul Apărării a subliniat, în cadrul exercițiului „Independencia 200”, importanța integrării dronelor în operațiunile de frontieră și a tacticilor de guerrilla, inspirate din modelul „război de tot poporul” adoptat de Chávez și preluat de Maduro.
Structura navală și sprijinul extern
Marina Bolivariană deține 76 de nave, inclusiv o fregată italiană de clasă Mariscal Sucre și nouă patrulatoare de origine spaniolă și chineză. Un submarin german tip 209 și 20 de aeronave completează forța navală. De asemenea, venezuelenii au primit lanchă de atac rapid Peykaap‑III din Iran, echipată cu lansatoare de rachete, evidențiind dependența de sprijinul extern în consolidarea capacității militare.
Pregătirea pentru un conflict prelungit
Autoritățile au instalat bariere de tip „erizo” pe autostrada Caracas‑Guaira, indicând o pregătire pentru eventuale operații de sabotaj și control al accesului. Ministerul Interioară, prin președintele Diosdado Cabello, a declarat că țara este pregătită pentru un „război de lungă durată”, evidențiind orientarea strategiei defensive către tactici de insurgentă și rezistență dispersată.
În concluzie, capacitatea militară Venezuela, susținută de echipamente rusești, chinezești și iraniene, alături de o structură de comandă consolidată, este pregătită să facă față unei posibile intervenții armate SUA. Evoluția situației rămâne însă incertă, iar monitorizarea continuă a dezvoltărilor militare și diplomatice este esențială pentru a înțelege pe deplin potențialul de reacție al forțelor armate venezuélene.
