aiXiv, platforma de preprint ce permite lucrări scrise total sau parțial cu inteligență artificială, a intrat în atenția cercetătorilor. Proiectul, dezvoltat de Guowei Huang de la University of Manchester, susține că calitatea trebuie evaluată, nu proveniența autorului. În contextul suprasolicitării sistemului de peer review, aiXiv propune un model nou de triere automată.
Contextul actual al sistemului de peer review
Numărul articolelor trimise spre evaluare a crescut semnificativ în ultimii ani. Presiunea „publish or perish” și utilizarea extinsă a instrumentelor generative complică verificarea riguroasă a conținutului. Astfel, platformele de preprint precum aiXiv devin alternative pentru diseminarea rapidă a rezultatelor.
Funcționarea platformei aiXiv și evaluarea AI
După încărcarea, aiXiv aplică un filtru inițial bazat pe evaluatori AI. Acest pas verifică coerența limbajului, structura secțiunilor și existența referințelor esențiale. Scopul nu este un peer review complet, ci o selecție de bază care să reducă volumul de texte incoerente.
– filtrare automată a textului
– semnalare a incoerențelor metodologice
– ghidaj prin chatboți pentru revizii
Responsabilitatea și etica autorului AI
Deși aiXiv permite coautorarea cu AI, responsabilitatea finală rămâne la cercetătorul uman. Declarațiile de integritate și eventualele erori trebuie semnate de o persoană fizică. Acest aspect reia preocupările comunității privind răspunderea în caz de date fabricate sau citări inventate.
Impactul asupra procesului de peer review
Filtrul AI poate scădea sarcina recenzorilor, permițându-le să se concentreze pe validarea metodologică. Însă există riscul ca un text bine optimizat pentru evaluatorii automați să mascheze deficiențe științifice reale. Prin urmare, integrarea aiXiv în fluxul de lucru necesită monitorizare constantă.
Provocări și perspective pentru viitor
Platforma găzduiește încă doar zeci de lucrări, iar datele privind abuzurile sau succesele sunt limitate. Monitorizarea continuă a calității și adaptarea algoritmilor AI sunt esențiale pentru evitarea uniformizării stilului științific în detrimentul rigurii metodologice. În timp, comunitatea va evalua dacă modelul aiXiv poate susține un sistem de publicare mai eficient fără a compromite credibilitatea.
Într-un peisaj în care viteza și integritatea trebuie să coexiste, aiXiv reprezintă un experiment relevant pentru evoluția preprint‑urilor și a evaluării AI. Urmărirea evoluțiilor și analiza rezultatelor rămân cruciale pentru a înțelege impactul real asupra sistemului de peer review și al producției științifice.
