România pierde anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă din rețelele publice de distribuție, o cantitate uriașă ce evidențiază o problemă acută a sistemului de furnizare a apei în țară. Potrivit datelor oficiale transmise către Comisia Europeană pentru anul 2024, aproape jumătate din apa introdusă în sistemele de distribuție nu ajunge efectiv la consumatori, ci se pierde în procesele de transport și distribuție. Acest nivel alarmant al pierderilor sugerează nu doar probleme de infrastructură, ci și provocări semnificative în gestionarea resurselor de apă, într-un context în care resursele naturale devin tot mai prețioase și vulnerabile.
Pierderi masive, infrastructură învechită
Distribuția apei potabile în România se confruntă de multă vreme cu probleme legate de infrastructură. Multe orașe și zone rurale sunt alimentate din rețele construite în perioada comunistă, unele fiind naționalizate sau modernizate abia în ultimele decade. Cu toate acestea, procentul de pierderi în rețea continuă să fie extrem de ridicat, ceea ce indică o necesitate urgentă de investiții în reabilitarea și extinderea infrastructurii.
“Practically, almost 50% of the water introduced into the system is not billed to consumers,” notează oficialii, subliniind amploarea problemei. Pierderile de apă, fie prin scurgeri, fie prin furturi sau gestionare ineficientă, reduc semnificativ eficiența sistemului de distribuție și, implicit, resursele disponibile pentru populație. În zonele rurale, situația este adesea mai gravă, unde rețelele sunt fragile, iar reparatiile și întreținerea sunt mai dificil de implementat din cauza fondurilor limitate.
Impactul asupra resurselor și costurilor
Dincolo de impactul economic, pierderile de apă reprezintă o problemă ecologică majoră. Apă bine gestionată, pierdută sau irosită, devine o resursă irecuperabilă, în timp ce România se află în fața unor provocări majore de apărare a resurselor naturale. Crescând cererea și scăzând disponibilitatea resurselor de apă pe termen lung, aceste pierderi amplifică riscul de penurie în anumite regiuni și afectează agricultura, industria și consumul gospodăriilor.
Pentru a contracara această situație, autoritățile au început să adopte strategii pentru digitalizarea sistemelor de monitorizare a rețelelor și prioritizarea investițiilor în infrastructură. Cu toate acestea, procesul este lung, costisitor și impune o voință politică susținută pentru a fi concretizat.
Perspective și provocări în gestionarea resurselor de apă
Pe fondul acestor probleme, se împing discuțiile în jurul unei gestionări sustenabile a resurselor de apă, dar și asupra responsabilității operatorilor de apă și a autorităților locale de a moderniza rețelele și de a reduce pierderile. În unele regiuni, încep să fie testate soluții inovatoare, precum utilizarea tehnologiilor de senzori conectați la Internet pentru detectarea rapidă a scurgerilor, sau facilitățile de reîncadrare a apelor uzate pentru refolosire.
Pentru moment, cifrele indică o nevoie acută de acțiune. În timp ce săpăturile în infrastructură continuă, autoritățile și operatorii de apă trebuie să găsească soluții durabile, care să combata atât pierderile, cât și riscul de epuizare a resurselor. Într-un orizont mai apropiat, investițiile în modernizarea rețelelor pot juca un rol crucial în reducerea acestor pierderi semnificative și în asigurarea unui acces mai echitabil la apă pentru toți românii.
