România se confruntă cu o realitate alarmantă în ceea ce privește confortul locuințelor, conform datelor recente publicate de Institutul Național de Statistică. Recensământul din 2021, care a pus în lumină condițiile de trai ale populației, indică disparități majore între ceea ce consideră normă locuitorii din țară și ceea ce este standard în Europa pentru același tip de spațiu privat.
Deși în ultimii ani s-a vorbit adesea despre creșterea nivelului de trai și despre modernizare, noile date demonstrează clar că diferențele rămân uriase. În timp ce în multe țări din Uniunea Europeană, apartamentele și casele sunt dotate cu tehnologii moderne, facilități și infrastructură la standarde europene, o mare parte dintre locuințele din România încă se luptă cu lipsa elementelor considerate de bază în aceste vremuri.
Conform raportului, o pondere semnificativă din populație încă trăiește în condiții unde confortul simplu, precum instalații sanitare moderne, acces la apă caldă sau încălzire eficientă, sunt doar visuri îndepărtate pentru mulți locuitori. Astfel, ceea ce în alte țări este de la sine înțeles — o baie modernă, prize funcționale sau geamuri cu geam termopan — în zone întinse din România constituie încă o realitate departe de standarde.
Această situație nu vine doar din cauza unei lipse de investiții recente, ci reflectă o serie întreagă de probleme istorice, economice și sociale ce au împiedicat dezvoltarea uniformă a locuințelor. În lipsa unor politici coerente de modernizare și reabilitare, multe case și apartamente din zonele rurale sau semi-urbane sunt într-o stare de degradare, iar condițiile de trai se înrăutățesc de la an la an.
De asemenea, statisticile arată o diferență considerabilă între orașe și zonele rurale. În marile orașe, precum București, Cluj, Timișoara sau Iași, aproape toate locuințele dispun de facilități moderne, dar în anumite zone ale țării, aceste facilități sunt încă un lux sau, în unele cazuri, inexistente. Dacă în capitale și alte orașe dezvoltate, confortul locuinței tinde spre standarde europene, în alte regiuni, realitatea rămâne una dură. În cel mai rău caz, încă se trăiește în case cu acoperișuri deteriorate, fără încălzire centralizată și cu acces limitat la utilități esențiale.
Contextul acestei disparități majore nu poate fi pus doar pe seama crizei economice recente sau a fenomenului migrator, deși acestea au accentuat problemele. Istoria, distribuția inegală a resurselor și decalajul de investiții în infrastructură au fost, de-a lungul timpului, principalii vinovați pentru această situație. Este clar că, pentru a face față provocărilor europene privind standardele de calitate a vieții și sustenabilitatea locuirii, România trebuie să-și redimensioneze prioritatea în alocarea fondurilor europene și naționale.
De la campanii de reabilitare termică la investiții în infrastructura sanitară, pentru a aduce condițiile de locuit în linie cu cele europene, guvernul și autoritățile locale au încă un drum lung de parcurs. În timp ce unele progrese s-au făcut — cu programe specifice și proiecte de modernizare a zonelor vulnerabile — diferența de nivel între zonele dezvoltate și cele dezavantajate persistă ca o problemă acută pentru viitor.
Anticipăm că, odată cu creșterea accesului la fonduri europene și cu implementarea unor politici coerente, situația se va putea îmbunătăți, chiar dacă este un proces de durată. În afară de investițiile în infrastructură și de modernizarea locuințelor, necesită și o schimbare în mentalitate, pentru ca românii să aibă acces la aceleași condiții decente, indiferent de zona în care trăiesc.
Cel mai important rămâne însă fapt că, pentru a egala condițiile cu standardele europene, va fi nevoie de o mobilizare mai amplă, de investiții sustenabile, dar și de voința politică de a face diferența într-un domeniu atât de vital pentru bunăstarea fiecărui cetățean.
